Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then Eliphaz the Themanite answered, and said:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
If we begin to speak to thee, perhaps thou wilt take it ill, but who can withhold the words he hath conceived?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Behold thou hast taught many, and thou hast strengthened the weary hands:
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Thy words have confirmed them that were staggering, and thou hast strengthened the trembling knees:
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now the scourge is come upon thee, and thou faintest: it hath touched thee, and thou art troubled.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Where is thy fear, thy fortitude, thy patience, and the perfection of thy ways?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Remember, I pray thee, who ever perished being innocent? or when were the just destroyed?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
On the contrary I have seen those who work iniquity, and sow sorrows, and reap them,
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Perishing by the blast of God, and consumed by the spirit of his wrath.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
The roaring of the lion, and the voice of the lioness, and the teeth of the whelps of lions are broken:
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
The tiger hath perished for want of prey, and the young lions are scattered abroad.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Now there was a word spoken to me in private, and my ears by stealth as it were received the veins of its whisper.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In the horror of a vision by night, when deep sleep is wont to hold men,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Fear seized upon me, and trembling, and all my bones were affrighted:
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
And when a spirit passed before me, the hair of my flesh stood up.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
There stood one whose countenance I knew not, an image before my eyes, and I heard the voice as it were of a gentle wind:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Shall man be justified in comparison of God, or shall a man be more pure than his maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Behold they that serve him are not steadfast, and in his angels he found wickedness:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
How much more shall they that dwell in houses of clay, who have an earthly foundation, be consumed as with the moth?
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
From morning till evening they shall be cut down: and because no one understandeth, they shall perish for ever.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
And they that shall be left, shall be taken away from them: they shall die, and not in wisdom.
