Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
And Eliphaz the Temanite answered and said,
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
If a word were essayed to thee, wouldest thou be grieved? But who can refrain from speaking?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Behold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands;
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Thy words have upholden him that was stumbling, and thou hast braced up the bending knees:
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now it is come upon thee, and thou grievest; it toucheth thee, and thou art troubled.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Hath not thy piety been thy confidence, and the perfection of thy ways thy hope?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Remember, I pray thee, who that was innocent has perished? and where were the upright cut off?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Even as I have seen, they that plough iniquity and sow mischief, reap the same.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
By the breath of God they perish, and by the blast of his nostrils are they consumed.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
The roar of the lion, and the voice of the fierce lion, and the teeth of the young lions, are broken;
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
The old lion perisheth for lack of prey, and the whelps of the lioness are scattered.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Now to me a word was secretly brought, and mine ear received a whisper thereof.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In thoughts from visions of the night, when deep sleep falleth on men: —
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Fear came on me, and trembling, and made all my bones to shake;
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
And a spirit passed before my face — the hair of my flesh stood up —
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
It stood still; I could not discern the appearance thereof: a form was before mine eyes; I heard a slight murmur and a voice:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Shall [mortal] man be more just than God? Shall a man be purer than his Maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Lo, he trusteth not his servants, and his angels he chargeth with folly:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
How much more them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, who are crushed as the moth!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
From morning to evening are they smitten: without any heeding it, they perish for ever.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Is not their tent-cord torn away in them? they die, and without wisdom.
