Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then Eliphaz the Temanite replied:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
“If one ventures a word with you, will you be wearied? Yet who can keep from speaking?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Surely you have instructed many, and have strengthened their feeble hands.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Your words have steadied those who stumbled; you have braced the knees that were buckling.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
But now trouble has come upon you, and you are weary. It strikes you, and you are dismayed.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Is your reverence not your confidence, and the uprightness of your ways your hope?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Consider now, I plead: Who, being innocent, has ever perished? Or where have the upright been destroyed?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
As I have observed, those who plow iniquity and those who sow trouble reap the same.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
By the breath of God they perish, and by the blast of His anger they are consumed.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
The lion may roar, and the fierce lion may growl, yet the teeth of the young lions are broken.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
The old lion perishes for lack of prey, and the cubs of the lioness are scattered.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Now a word came to me secretly; my ears caught a whisper of it.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
In disquieting visions in the night, when deep sleep falls on men,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
fear and trembling came over me and made all my bones shudder.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Then a spirit glided past my face, and the hair on my body bristled.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
It stood still, but I could not discern its appearance; a form loomed before my eyes, and I heard a whispering voice:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
‘Can a mortal be more righteous than God, or a man more pure than his Maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
If God puts no trust in His servants, and He charges His angels with error,
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
how much more those who dwell in houses of clay, whose foundations are in the dust, who can be crushed like a moth!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
They are smashed to pieces from dawn to dusk; unnoticed, they perish forever.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Are not their tent cords pulled up, so that they die without wisdom?’
