Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Toen antwoordde Elifaz, de Themaniet, en zeide:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Zo wij een woord opnemen tegen u, zult gij verdrietig zijn? Nochtans wie zal zich van woorden kunnen onthouden?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Zie, gij hebt velen onderwezen, en gij hebt slappe handen gesterkt;
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Uw woorden hebben den struikelende opgericht, en de krommende knieen hebt gij vastgesteld;
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Maar nu komt het aan u, en gij zijt verdrietig; het raakt tot u, en gij wordt beroerd.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Was niet uw vreze Gods uw hoop, en de oprechtheid uwer wegen uw verwachting?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Gedenk toch, wie is de onschuldige, die vergaan zij; en waar zijn de oprechten verdelgd?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Maar gelijk als ik gezien heb: die ondeugd ploegen, en moeite zaaien, maaien dezelve.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Van den adem Gods vergaan zij, en van het geblaas van Zijn neus worden zij verdaan.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
De brulling des leeuws, en de stem des fellen leeuws, en de tanden der jonge leeuwen worden verbroken.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
De oude leeuw vergaat, omdat er geen roof is, en de jongens eens oudachtigen leeuws worden verstrooid.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Voorts is tot mij een woord heimelijk gebracht, en mijn oor heeft een weinigje daarvan gevat;
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Onder de gedachten van de gezichten des nachts, als diepe slaap valt op de mensen;
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Kwam mij schrik en beving over, en verschrikte de veelheid mijner beenderen.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Toen ging voorbij mijn aangezicht een geest; hij deed het haar mijns vleses te berge rijzen.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Hij stond, doch ik kende zijn gedaante niet; een beeltenis was voor mijn ogen; er was stilte, en ik hoorde een stem, zeggende:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Zou een mens rechtvaardiger zijn dan God? Zou een man reiner zijn dan zijn Maker?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Zie, op Zijn knechten zou Hij niet vertrouwen; hoewel Hij in Zijn engelen klaarheid gesteld heeft.
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Hoeveel te min op degenen, die lemen huizen bewonen, welker grondslag in het stof is? Zij worden verbrijzeld voor de motten.
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Van den morgen tot den avond worden zij vermorzeld; zonder dat men er acht op slaat, vergaan zij in eeuwigheid.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Verreist niet hun uitnemendheid met hen? Zij sterven, maar niet in wijsheid.
