Iov 4

1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:

Da svarede Elifas, Themaniten, og sagde:

2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?

Om man vilde forsøge et Ord paa dig, skulde du vel kedes derved? men hvo kan holde sig fra at tale?

3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.

Se, du har undervist mange og styrket de trætte Hænder;

4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.

dine Ord have oprejst den faldne, og du har styrket de bøjede Knæ;

5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.

men nu, det kommer til dig, da kedes du derved; det rammer dig, og du forfærdes!

6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?

Var ikke din Gudsfrygt dit Haab og dine Vejes Renhed din Fortrøstning?

7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?

Kære, tænk dig om, hvor er en uskyldig gaaet til Grunde? eller hvor ere de oprigtige udslettede?

8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.

Saa vidt jeg har set, komme de, som pløje Uret, og de, som udsaa Møje, til at høste ind derefter:

9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.

De omkomme for Guds Aande og fortæres af hans Vredes Aand.

10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.

Løvens Brøl og den grumme Løves Røst hører op, og de unge Løvers Tænder ere knuste;

11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.

Løven omkommer af Mangel paa Rov, og Løvindens Unger adspredes.

12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.

Men mig er et Ord tilbragt hemmeligt, og mit Øre fattede en sagte Lyd deraf

13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,

i Tanker, fremkaldte ved Syner om Natten, naar dyb Søvn falder paa Folk;

14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.

da kom Frygt og Bævelse paa mig og bragte mine Ben til at skælve;

15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;

og en Aand gik frem for mit Ansigt; Haarene rejste sig paa mit Legeme;

16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:

den blev staaende, og jeg kunde ikke kende dens Skikkelse; der svævede et Billede for mine Øjne; det var stille, og jeg hørte en Røst:

17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?

Mon et Menneske kan holdes retfærdigt for Gud? monne en Mand være ren for den, som skabte ham?

18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.

Se, han tror ikke paa sine Tjenere, og sine Engle tillægger han Daarskab,

19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?

endsige da dem, som bo i Lerhuse, og hvis Grundvold er i Støvet; man kan støde dem smaa før Møl;

20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.

fra Morgen og indtil Aften sønderknuses de; uden at der er nogen, som lægger det paa Hjerte, gaa de til Grunde.

21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.

Farer ikke deres Herlighed, som var i dem, bort? ja, de dø, men ikke i Visdom.