Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Jemuž odpovídaje Elifaz Temanský, řekl:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Počneme-li mluviti s tebou, neponeseš-liž toho těžce? Ale kdož by se zdržeti mohl, aby neměl mluviti?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Aj, učívals mnohé, a rukou opuštěných jsi posiloval.
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
Padajícího pozdvihovals řečmi svými, a kolena zemdlená jsi zmocňoval.
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Nyní pak, jakž toto přišlo na tebe, těžce to neseš, a jakž tě dotklo, předěšen jsi.
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Nebylo-liž náboženství tvé nadějí tvou, a upřímost cest tvých očekáváním tvým?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Rozpomeň se, prosím, kdo jest kdy nevinný zahynul? Aneb kde upřímí vyhlazeni jsou?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
Jakož jsem já vídal ty, kteříž orali nepravost, a rozsívali převrácenost, že ji i žali.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Od dchnutí Božího hynou, a duchem prchlivosti jeho v nic obracíni bývají.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Řvání lva a hlas lvice a zubové mladých lvíčat setříni bývají.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Hyne lev, že nemá loupeže, a lvíčata mladá rozptýlena bývají.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Nebo i tajně doneslo se mne slovo, a pochopilo ucho mé něco maličko toho.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
V přemyšlováních z vidění nočních, když připadá tvrdý sen na lidi,
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Strach připadl na mne a lekání, kteréž předěsilo všecky kosti mé.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Duch zajisté před tváří mou šel, tak že vlasové vstávali na těle mém.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Zastavil se, ale neznal jsem tváři jeho; tvárnost jen byla před očima mýma. Mezi tím mlče, slyšel jsem hlas:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Zdaliž může člověk spravedlivějším býti než Bůh, aneb muž čistším nad toho, kterýž ho učinil?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Ano mezi služebníky jeho není dokonalosti, a při andělích svých zanechal nedostatku.
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Èím více při těch, kteříž bydlejí v domích hliněných, jejichž základ jest na prachu, a setříni bývají snáze než mol.
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Od jitra až do večera stíráni bývají, a kdož toho nerozvažují, na věky zahynou.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Zdaliž nepomíjí sláva jejich s nimi? Umírají, ale ne v moudrosti.
