Iov 39

1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?

“ʻOku ke ʻilo ʻae feituʻulaʻā ʻoku fanauʻi ai ʻae fanga kosi kaivao ʻoe maka? Pe ʻoku ke faʻa fakaʻilonga ʻoka fanauʻi ʻae fanga hainiti?

2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?

‌ʻOku ke faʻa lau ki he kakato ʻo honau ngaahi māhina? Pe ʻoku ke ʻilo ʻae feituʻulaʻā ʻoku nau fāʻele ai?

3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.

‌ʻOku nau fakamapelu ʻakinautolu, ʻoku nau fāʻeleʻi honau ʻuhiki, ʻoku nau lī kituʻa ʻenau ngaahi mamahi.

4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.

‌ʻOku matamatalelei honau ʻuhiki, ʻoku nau tupu hake ʻi he toafa; ʻoku nau ʻalu atu, pea ʻikai toe haʻu kiate kinautolu.

5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?

“Ko hai kuo ne fekau atu tauʻatāina ʻae ʻasi kaivao? Pe ko hai kuo ne vete ʻae ngaahi haʻi ʻoe ʻasi kaivao?

6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.

‌ʻAia kuo u tuʻutuʻuni ʻae toafa ko hono fale ʻoʻona, mo e fonua lala ko hono ngaahi nofoʻanga.

7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.

‌ʻOku manuki ia ki he tokolahi ʻoe kolo, pea ʻoku ʻikai te ne tokanga ki he kalanga ʻoe tauhi.

8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.

Ko hono kaiʻanga ko e ngaahi moʻunga ʻataʻatā, pea ʻoku ne kumi ʻae meʻa mata kotoa pē.

9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?

“ʻE fie tauhi kiate koe ʻae liimi, pe nofo ofi ki hoʻo ʻaiʻangakai?

10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?

‌ʻOku ke faʻa nonoʻo ʻae liimi ʻaki hono noʻotaki ʻi he keli? Pe te ne muimui ʻiate koe ke fakatoka lelei ʻae ngaahi luo?

11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?

Te ke falala ki ai koeʻuhi ʻoku lahi ʻa hono mālohi? Pe te ke tuku hoʻo ngāue kiate ia?

12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?

Te ke tui kiate ia, te ne fetuku ki ʻapi hoʻo ngaahi fua, ʻo tānaki ia ki ho feleoko?

13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?

“Ko e kapakau ʻoe ʻositalesi ke kapakapa: ka ʻoku puna hake ʻae sitoaka mo e falekoni.

14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,

Vakai, ʻoku ne fakato hono ngaahi fua ʻi he kelekele, ʻo ne fakamafana ia ʻi he efu,

15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.

Pea ngalo ʻiate ia ʻe laiki nai ia ʻe he vaʻe, pe maumauʻi ia ʻe he manu kaivao.

16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;

Kuo fakafefeka ʻene anga ki hono fānganga ʻo hangē ʻoku ʻikai ʻaʻana ʻakinautolu: ʻoku taʻeʻaonga ʻene ngāue taʻemanavahē;

17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.

Koeʻuhi kuo fakamasivaʻi ia ʻe he ʻOtua ʻi he poto, pea naʻe ʻikai te ne tuku kiate ia ʻae faʻa ʻilo.

18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.

Ko e feituʻulaʻā ko ia te ne tuʻu hake ki ʻolunga, ʻoku ne manukiʻi ʻae hoosi mo ia ʻoku heka ai.

19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?

“Naʻa ke tuku ʻe koe ʻae mālohi ki he hoosi? Naʻa ke fakakofuʻaki hono kia ʻae mana?

20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.

‌ʻOku ke faʻa fakamanavahēʻi ia ʻo hangē ko e heʻe? Ko e mānava lahi ʻo hono ihu ʻoku fakailifia.

21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.

‌ʻOku kenukenu ia ʻi he vahaʻa moʻunga, pea fiefia ʻi he mālohi: ʻoku ʻalu atu ia ke fakafetaulaki ki he kau tangata ʻoku toʻo mahafutau.

22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.

‌ʻOku ne manuki ki he manavahē, pea ʻoku ʻikai ilifia ia; pe foki kimui mei he heletā.

23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.

‌ʻOku ngatata ʻae tangakaho kiate ia, ʻae tao ngingila pea mo e fakaū.

24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.

‌ʻOku ne folohifo ʻae kelekele ʻi he feinga mo e lili: pea ʻoku ʻikai te ne tui ko e leʻo ia ʻoe meʻa lea.

25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.

‌ʻOku pehē ʻe ia ʻi he lotolotonga ʻoe ngaahi meʻa lea, ‘He, he;’ pea nanamu ki he tau ʻi he kei mamaʻo, ko e mana ʻoe kau taki tau, mo ʻenau mavava.

26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?

“ʻOku puna ʻae falekoni ʻi hoʻo poto, ʻo mafao atu hono kapakau ki he feituʻu tonga?

27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?

‌ʻOku puna hake ʻae ʻikale ko hoʻo fekau, ʻo ne ngaohi hono pununga ʻi ʻolunga?

28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.

‌ʻOku nofo ia ʻo tatali ʻi he maka, ʻi he maka hangatāmaki, mo e potu mālohi.

29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.

‌ʻOku kumi mei ai ʻene meʻakai, pea ʻoku sio hono mata mei he mamaʻo.

30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.

‌ʻOku mimisi hake foki ʻe hono ʻuhiki ʻae toto: pea ko e potu ko ia ʻoku ʻi ai ʻae mate, ʻoku ʻi ai ia.”