Iov 39

1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?

Vet du tiden för stengetterna att föda, vakar du över när hindarna bör kalva?

2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?

Räknar du månaderna som de skola gå dräktiga, ja, vet du tiden för dem att föda?

3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.

De böja sig ned, de avbörda sig sina foster, hastigt göra de sig fria ifrån födslovåndan.

4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.

Deras ungar frodas och växa till på marken, så springa de sin väg och vända ej tillbaka.

5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?

Vem har skänkt vildåsnan hennes frihet, vem har lossat den skyggas band?

6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.

Se, hedmarken gav jag henne till hem, och saltöknen blev hennes boning.

7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.

Hon ler åt larmet i staden, hon hör ingen pådrivares rop.

8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.

Vad hon spanar upp på berget har hon till bete, hon letar efter allt som är grönt.

9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?

Skall vildoxen finnas hågad att tjäna dig och att stanna över natten invid din krubba?

10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?

Kan du tvinga vildoxen att gå i fåran efter töm och förmå honom att i ditt spår harva markerna jämna?

11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?

Kan du lita på honom, då ju hans kraft är så stor, kan du betro åt honom ditt arbetes frukt?

12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?

Överlåter du åt honom att föra hem din säd och att hämta den tillhopa till din loge?

13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?

Strutshonans vingar flaxa med fröjd, men vad modersömhet visa väl hennes pennor, hennes fjädrar?

14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,

Åt jorden överlåter hon ju sina ägg och ruvar dem ovanpå sanden.

15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.

Hon bryr sig ej om att en fot kan krossa dem, att ett vilddjur kan trampa dem sönder.

16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;

Hård är hon mot sin avkomma, såsom vore den ej hennes; att hennes avel kan gå under, det bekymrar henne ej.

17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.

Ty Gud har gjort henne glömsk för vishet, han har ej tilldelat henne förstånd.

18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.

Men när det gäller, piskar hon sig själv upp till språng; då ler hon åt både häst och man.

19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?

Är det du som giver åt hästen hans styrka och kläder hans hals med brusande man?

20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.

Är det du som lär honom gräshoppans språng? Hans stolta frustning, en förskräckelse är den!

21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.

Han skrapar marken och fröjdar sig i sin kraft och rusar så fram mot väpnade skaror.

22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.

Han ler åt fruktan och känner ej förfäran, han ryggar icke tillbaka för svärd.

23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.

Omkring honom ljuder ett rassel av koger, av ljungande spjut och lans.

24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.

Han skakas och rasar och uppslukar marken, han kan icke styra sig, när basunen har ljudit.

25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.

För var basunstöt frustar han: Huj! Ännu i fjärran vädrar han striden, anförarnas rop och larmet av härskrin.

26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?

Är det ett verk av ditt förstånd, att falken svingar sig upp och breder ut sina vingar till flykt mot söder?

27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?

Eller är det på ditt bud som örnen stiger så högt och bygger sitt näste i höjden?

28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.

På klippan bor han, där har han sitt tillhåll, på klippans spets och på branta berget.

29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.

Därifrån spanar han efter sitt byte, långt bort i fjärran skådar hans ögon.

30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.

Hans ungar frossa på blod, och där slagna ligga, där finner man honom.