Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Steingeiti, veit du når ho kidar? Vaktar du riderne åt hindi?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
Tel måna’rne dei gjeng med unge, og kjenner du deira fødetid?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
Dei bøygjer seg, fø’r sine ungar, so er det slutt med deira rider.
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
På marki kidi veks seg store, spring burt og kjem’kje att til deim.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Kven let villasnet renna fritt, tok bandet av det skjerre dyr,
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
som eg gav øydemark til heim, den salte steppa til ein bustad?
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
Det lær åt byen med sitt ståk, slepp høyra skjenn frå drivaren.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
Det finn seg beite millom fjell, og leitar upp kvart grøne strå.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Skal tru villuksen vil deg tena, og natta yver ved di krubba?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Kann du til fori honom tøyma, horvar han dalar etter deg?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Lit du på honom for hans styrke? Og yverlet du han ditt arbeid?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Trur du han til å føra grøda heim og draga henne inn i løda?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
Struss-hoa flaksar kåt med vengen, men viser fjør og veng morskjærleik?
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
Nei, ho legg sine egg på jordi, og let so sanden verma deim;
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
ho gløymer at ein fot kann treda og villdyr trakka deim i kras.
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Hardt fer ho åt med sine ungar, som var dei ikkje hennar eigne; for fåfengt stræv ho ikkje ræddast.
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
For Gud let henne gløyma visdom, han ei tiletla henne vit.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
Men når ho baskar seg i veg, ho lær åt både hest og mann.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Skal tru um du gjev hesten kraft og klæder halsen hans med mån?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Let du han som grashoppen springa alt med han frøser skræmeleg.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
Glad i si kraft han marki skrapar og fer so fram mot væpna flokk.
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
Han urædd er og lær åt rædsla, for sverdet ei han vender um,
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
det skranglar pilhus yver honom, det blenkjer spjot til styng og skot.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
Med ståk og bråk han slukar jordi, ustyrleg når stridsluren gjeng.
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
Han kneggjar: «Hui!» når luren læt, han verar striden langan leid, med skrik frå hovdingar og herrop!
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Flyg hauken upp ved ditt forstand og spilar vengjerne mot sud?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Stig ørnen høgt av di du byd, og byggjer reiret sitt i høgdi?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
Han bur på berg og held seg der, på kvasse tind og høge nut.
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
Derfrå han spæjar etter mat, hans augo yver viddi skodar.
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Hans ungar gløypar i seg blod; der det finst lik, der er han og.»
