Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Numquid nosti tempus partus ibicum in petris, vel parturientes cervas observasti?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
Dinumerasti menses conceptus earum, et scisti tempus partus earum?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
Incurvantur ad foetum, et pariunt, et rugitus emittunt.
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Separantur filii earum, et pergunt ad pastum: egrediuntur, et non revertuntur ad eas.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Quis dimisit onagrum liberum, et vincula eius quis solvit?
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
Cui dedi in solitudine domum, et tabernacula eius in terra salsuginis.
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
Contemnit multitudinem civitatis, clamorem exactoris non audit.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
Circumspicit montes pascuae suae, et virentia quaeque perquirit.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Numquid volet rhinoceros servire tibi, aut morabitur ad praesepe tuum?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Numquid alligabis rhinocerota ad arandum loro tuo? aut confringet glebas vallium post te?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Numquid fiduciam habebis in magna fortitudine eius, et derelinques ei labores tuos?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Numquid credes illi quod sementem reddat tibi, et aream tuam congreget?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
Penna struthionis similis est pennis herodii, et accipitris.
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
Quando derelinquit ova sua in terra, tu forsitan in pulvere calefacies ea?
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
Obliviscitur quod pes conculcet ea, aut bestia agri conterat.
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Duratur ad filios suos quasi non sint sui, frustra laboravit nullo timore cogente.
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
Privavit enim eam Deus sapientia, nec dedit illi intelligentiam.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
Cum tempus fuerit, in altum alas erigit: deridet equum et ascensorem eius.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Numquid praebebis equo fortitudinem, aut circumdabis collo eius hinnitum?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Numquid suscitabis eum quasi locustas? gloria narium eius terror.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
Terram ungula fodit, exultat audacter: in occursum pergit armatis.
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
Contemnit pavorem, nec cedit gladio.
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Super ipsum sonabit pharetra, vibrabit hasta et clypeus.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
Fervens et fremens sorbet terram, nec reputat tubae sonare clangorem.
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
Ubi audierit buccinam, dicit: Vah, procul odoratur bellum, exhortationem ducum, et ululatum exercitus.
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Numquid per sapientiam tuam plumescit accipiter, expandens alas suas ad Austrum?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Numquid ad praeceptum tuum elevabitur aquila, et in arduis ponet nidum suum?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
In petris manet, et in praeruptis silicibus commoratur, atque inaccessis rupibus.
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
Inde contemplatur escam, et de longe oculi eius prospiciunt,
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Pulli eius lambent sanguinem: et ubicumque cadaver fuerit, statim adest.
