Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Est-ce que tu connais le temps de l’enfantement des chèvres sauvages dans les rochers? ou as-tu observé des biches lorsqu’elles enfantaient?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
As-tu compté les mois de leur conception, et sais-tu le temps de leur enfantement?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
Elles se courbent pour mettre bas leur faon, et elles enfantent, et elles poussent des hurlements.
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Leurs petits se séparent et vont au pâturage; ils sortent et ne reviennent pas vers elles.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Qui a laissé aller l’onagre libre, qui a rompu ses liens?
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
Je lui ai donné dans la solitude une maison, et ses lieux de retraite dans une terre de sel.
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
Il méprise la multitude d’une ville, et il n’entend pas le cri d’un exacteur.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
Il regarde de tous côtés les montagnes, lieux de son pâturage, et il cherche tous les herbages verts.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Est-ce qu’un rhinocéros voudra te servir, ou demeurera-t-il à ton étable?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Est-ce que tu lieras un rhinocéros à tes traits, pour qu’il laboure? ou rompra-t-il les glèbes des vallons après toi?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Est-ce que tu auras confiance en sa grande force, et lui laisseras-tu tes travaux?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Est-ce que tu croiras qu’il te rendra tes semailles et qu’il remplira ton aire?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
L’aile de l’autruche est semblable aux ailes du héron et de l’épervier.
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
Quand elle abandonne ses œufs sur la terre, sera-ce toi, par hasard, qui les réchaufferas dans la poussière?
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
Elle oublie qu’un pied les foulera, ou que la bête des champs les écrasera.
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Elle est dure pour ses petits, comme s’ils n’étaient pas les siens, elle a rendu son travail inutile, en les abandonnant, aucune crainte ne l’y obligeant.
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
Car Dieu l’a privée de sagesse, et ne lui a pas donné l’intelligence.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
Dans l’occasion, elle élève en haut ses ailes; elle se rit du cheval et de celui qui le monte.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Est-ce que tu donneras au cheval de la force, ou environneras-tu son cou de hennissements?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Est-ce que tu le feras bondir comme les sauterelles? La gloire de ses naseaux est la terreur.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
Il creuse de son sabot la terre, il s’élance avec audace; il court au-devant des hommes armés;
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
Il méprise la peur, il ne cède pas au glaive.
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Sur lui retentira le bruit du carquois, la lance étincellera ainsi que le bouclier.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
Bouillonnant et frémissant il dévore la terre, et ne tient aucun compte du bruit de la trompette, lorsqu’elle sonne le retour.
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
Dès qu’il entend le clairon, il dit: Oh! il sent de loin une guerre, l’exhortation des chefs, et les cris confus d’une armée.
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Est-ce par ta sagesse que l’épervier se couvre de ses plumes, étendant ses ailes vers le midi?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Est-ce à ton ordre que l’aigle s’élèvera, et placera son nid dans les lieux les plus élevés?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
C’est dans des pierres qu’il demeure, et c’est sur des rocs escarpés et des rochers inaccessibles qu’il fait son séjour.
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
De là il contemple sa proie, et ses yeux voient de loin.
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Ses petits lécheront le sang, et partout où est un cadavre, soudain il est présent.
