Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Connais-tu le temps où enfantent les chamois des roches? Le temps où les biches mettent bas, l’as-tu observé?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
Peux-tu compter les mois de leur grossesse? Sais-tu l’heure de leur délivrance?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
Elles s’accroupissent, émettent leur portée et se débarrassent de leurs douleurs.
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Leurs petits gagnent en force, grandissent en plein air, ils partent et ne reviennent plus vers elles.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Qui a lâché l’onagre en liberté? Qui a dénoué les liens de l’âne sauvage,
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
à qui j’ai assigné le désert pour demeure et les plaines salées pour habitation?
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
Il se rit du tumulte de la cité, il n’entend pas les cris d’un maître.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
Il explore les montagnes pour trouver son pâturage et se met en quête, de n’importe quelle verdure.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Le buffle consent-il à te servir? Passera-t-il la nuit à ton râtelier?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
L’Attacheras-tu au sillon par une corde, ou ira-t-il hersant les vallées derrière toi?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Te fieras-tu à lui, parce que grande est sa force? Lui abandonneras-tu le soin de ton travail?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Compteras-tu sur lui pour rentrer ton grain, pour recueillir le produit de ton aire?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
L’Autruche bat joyeusement des ailes: si seulement ses ailes et ses plumes étaient tendrement fidèles!
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
Car elle abandonne ses œufs à la terre et les laisse chauffer sur le sable,
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
oubliant qu’un pied peut les fouler et la bête des champs les écraser.
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Elle est dure pour ses petits, comme s’ils lui étaient étrangers: sa peine aura été en pure perte, et elle n’en a pas de regret.
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
C’Est que Dieu lui a refusé la sagesse et ne lui a pas départi de l’intelligence.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
Mais quand elle se dresse pour prendre son élan, elle défie chevaux et cavaliers.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Est-ce toi qui donnes la vigueur au cheval, qui garnis son cou d’une crinière flottante?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Est-ce toi qui le fais bondir comme la sauterelle? L’Éclat de son ébrouement inspire l’effroi.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
Il creuse le sol et, tout joyeux de sa force, il s’élance vers la mêlée.
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
Il se rit de la crainte, il ne tremble ni ne recule devant l’épée.
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Sur son dos résonnent le carquois, la lance étincelante et le javelot.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
D’Impatience et de colère, il dévore l’espace; il ne se possède plus lorsque sonne le clairon.
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
Au coup de trompette, il dit: "Ah!" Et de loin il flaire la bataille, la voix tonnante des chefs et les cris des combattants.
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Est-ce par un effet de ton intelligence que l’épervier prend son essor et déploie ses ailes vers le Midi?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Est-ce par ton ordre que l’aigle s’élève et va nicher dans les hauteurs?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
Il fait du rocher sa demeure et se gîte sur la dent des montagnes et les pics escarpés.
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
De là il guette la proie ses regards portent au loin.
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Ses aiglons se gorgent de sang partout où il y a des cadavres, il est présent.
