Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Connais-tu le temps où les chèvres sauvages font leurs petits? As-tu observé les biches quand elles mettent bas?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
As-tu compté les mois de leur portée, et connais-tu l’époque de leur délivrance?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
Elles se mettent à genoux, déposent leurs petits, et sont quittes de leurs douleurs.
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Leurs faons se fortifient et grandissent dans les champs; ils s’en vont, et ne reviennent plus.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Qui a lâché l’onagre en liberté, qui a brisé les liens de l’âne sauvage,
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
à qui j’ai donné le désert pour maison, pour demeure la plaine salée?
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
Il méprise le tumulte des villes, il n’entend pas les cris d’un maître.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
Il parcourt les montagnes pour trouver sa pâture, il y poursuit les moindres traces de verdure.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Le buffle voudra-t-il te servir, ou bien passera-t-il la nuit dans son étable?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
L’attacheras-tu avec une corde au sillon, ou bien hersera-t-il derrière toi dans les vallées?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Te fieras-tu à lui parce qu’il est très fort, lui laisseras-tu faire tes travaux?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Compteras-tu sur lui pour rentrer ta moisson, pour recueillir le blé dans ton aire?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
L’aile de l’autruche bat joyeusement; elle n’a ni l’aile pieuse ni le plumage de la cigogne.
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
Elle abandonne ses œufs à la terre, et les laisse chauffer sur le sable.
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
Elle oublie que le pied peut les fouler, la bête des champs les écraser.
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Elle est dure pour ses petits, comme s’ils n’étaient pas siens; que son travail soit vain, elle ne s’en inquiète pas.
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
Car Dieu lui a refusé la sagesse, et ne lui a pas départi l’intelligence.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
Mais quand elle se bat les flancs et prend son essor, elle se rit du cheval et du cavalier.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Est-ce toi qui donnes au cheval la vigueur, qui revêts son cou d’une crinière flottante,
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
qui le fais bondir comme la sauterelle? Son fier hennissement répand la terreur.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
Il creuse du pied la terre, il est fier de sa force, il s’élance au-devant du combat.
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
Il se rit de la peur; rien ne l’effraie; il ne recule pas devant l’épée.
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Sur lui résonne le carquois, la lance étincelante et le javelot.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
Il frémit, il s’agite, il dévore le sol; il ne se contient plus quand la trompette sonne.
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
Au bruit de la trompette, il dit: « Allons! » De loin il flaire la bataille, la voix tonnante des chefs et les cris des guerriers.
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Est-ce par ta sagesse que l’épervier prend son vol et déploie ses ailes vers le midi?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Est-ce à ton ordre que l’aigle s’élève, et fait son nid sur les hauteurs?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
Il habite les rochers, il fixe sa demeure dans les dents de la pierre, sur les sommets.
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
De là, il guette sa proie, son regard perce au loin.
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Ses petits s’abreuvent de sang; partout où il y a des cadavres, on le trouve.
