Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Hast thou known the time of The bearing of the wild goats of the rock? The bringing forth of hinds thou dost mark!
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
Thou dost number the months they fulfil? And thou hast known the time of their bringing forth!
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
They bow down, Their young ones they bring forth safely, Their pangs they cast forth.
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Safe are their young ones, They grow up in the field, they have gone out, And have not returned to them.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Who hath sent forth the wild ass free? Yea, the bands of the wild ass who opened?
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
Whose house I have made the wilderness, And his dwellings the barren land,
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
He doth laugh at the multitude of a city, The cries of an exactor he heareth not.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
The range of mountains [is] his pasture, And after every green thing he seeketh.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Is a Reem willing to serve thee? Doth he lodge by thy crib?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Dost thou bind a Reem in a furrow [with] his thick band? Doth he harrow valleys after thee?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Dost thou trust in him because great [is] his power? And dost thou leave unto him thy labour?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Dost thou trust in him That he doth bring back thy seed? And [to] thy threshing-floor doth gather [it]?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
The wing of the rattling ones exulteth, Whether the pinion of the ostrich or hawk.
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
For she leaveth on the earth her eggs, And on the dust she doth warm them,
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
And she forgetteth that a foot may press it, And a beast of the field tread it down.
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Her young ones it hath hardened without her, In vain [is] her labour without fear.
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
For God hath caused her to forget wisdom, And He hath not given a portion To her in understanding:
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
At the time on high she lifteth herself up, She laugheth at the horse and at his rider.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Dost thou give to the horse might? Dost thou clothe his neck [with] a mane?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Dost thou cause him to rush as a locust? The majesty of his snorting [is] terrible.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
They dig in a valley, and he rejoiceth in power, He goeth forth to meet the armour.
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
He laugheth at fear, and is not affrighted, And he turneth not back from the face of the sword.
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Against him rattle doth quiver, The flame of a spear, and a halbert.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
With trembling and rage he swalloweth the ground, And remaineth not stedfast Because of the sound of a trumpet.
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
Among the trumpets he saith, Aha, And from afar he doth smell battle, Roaring of princes and shouting.
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
By thine understanding flieth a hawk? Spreadeth he his wings to the south?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
At thy command goeth an eagle up high? Or lifteth he up his nest?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
A rock he doth inhabit, Yea, he lodgeth on the tooth of a rock, and fortress.
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
From thence he hath sought food, To a far off place his eyes look attentively,
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
And his brood gulp up blood, And where the pierced [are] — there [is] he!
