Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
“Do you know the time when the mountain goats give birth? Do you watch when the doe bears fawns?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
Can you count the months that they fulfill? Or do you know the time when they give birth?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
They bow themselves. They bear their young. They end their labor pains.
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Their young ones become strong. They grow up in the open field. They go out, and don’t return again.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
“Who has set the wild donkey free? Or who has loosened the bonds of the swift donkey,
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
whose home I have made the wilderness, and the salt land his dwelling place?
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
He scorns the tumult of the city, neither does he hear the shouting of the driver.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
The range of the mountains is his pasture. He searches after every green thing.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
“Will the wild ox be content to serve you? Or will he stay by your feeding trough?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Can you hold the wild ox in the furrow with his harness? Or will he till the valleys after you?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Will you trust him, because his strength is great? Or will you leave to him your labor?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Will you confide in him, that he will bring home your seed, and gather the grain of your threshing floor?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
“The wings of the ostrich wave proudly, but are they the feathers and plumage of love?
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
For she leaves her eggs on the earth, warms them in the dust,
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
and forgets that the foot may crush them, or that the wild animal may trample them.
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
She deals harshly with her young ones, as if they were not hers. Though her labor is in vain, she is without fear,
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
because God has deprived her of wisdom, neither has he imparted to her understanding.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
When she lifts up herself on high, she scorns the horse and his rider.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
“Have you given the horse might? Have you clothed his neck with a quivering mane?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Have you made him to leap as a locust? The glory of his snorting is awesome.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
He paws in the valley, and rejoices in his strength. He goes out to meet the armed men.
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
He mocks at fear, and is not dismayed, neither does he turn back from the sword.
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
The quiver rattles against him, the flashing spear and the javelin.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
He eats up the ground with fierceness and rage, neither does he stand still at the sound of the shofar.
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
As often as the shofar sounds he snorts, ‘Aha!’ He smells the battle afar off, the thunder of the captains, and the shouting.
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
“Is it by your wisdom that the hawk soars, and stretches her wings toward the south?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Is it at your command that the eagle mounts up, and makes his nest on high?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
On the cliff he dwells and makes his home, on the point of the cliff and the stronghold.
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
From there he spies out the prey. His eyes see it afar off.
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
His young ones also suck up blood. Where the slain are, there he is.”
