Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Knowest thou the season when the Wild Goats of the crags beget? The bringing forth of the hinds, canst thou observe?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
Canst thou count the months they fulfil? Or knowest thou the time when they give birth?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
They kneel down, their young, they bring forth; their pains, they throw off;
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Their young become strong, they grow up in the open field, they go out, and return not unto them.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Who hath sent forth the Wild Ass free? And, the bands of the swift-runner, who hath loosed?
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
Whose house I have made the waste plain, and his dwellings, the land of salt:
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
He laugheth at the throng of the city, The shoutings of the driver, he heareth not;
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
He espieth the mountains, his pasture-ground, and, after every green thing, maketh search.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Will the Wild-Ox be pleased to be thy servant? or lodge for the night by thy crib?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Canst thou bind the wild-ox, so that—with the ridge—shall run his cord? Or will he harrow the furrows after thee?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Wilt thou trust in him, because of the greatness of his strength? Wilt thou leave unto him thy toil?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Wilt thou put faith in him, that he will bring back thy seed? and that, corn for thy threshing-floor, he will gather?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
The wing of the Ostrich that waveth itself joyfully, Is it the pinion of lovingkindness or the plumage?
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
For she leaveth—to the earth—her eggs, and, on the dust, she letteth them be warmed;
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
And hath forgotten, that, a foot, may crush them, —or, the wild beast, tread on them!
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Dealing hardly with her young, as none-of-hers, In vain, her labour, without dread.
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
For GOD hath suffered her to forget wisdom, and given her no share in understanding.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
What time, on high, she vibrateth her wings, she laugheth at the horse and his rider.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Couldst thou give—to the Horse—strength? Couldst thou clothe his neck with the quivering mane?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Couldst thou cause him to leap like a locust? The majesty of his snort, is a terror!
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
He diggeth into the plain, and rejoiceth in vigour, he goeth forth to meet armour;
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
He laugheth at dread, and is not dismayed, neither turneth he back, from the face of the sword;
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Against him, whiz [the arrows of] the quiver, the flashing head of spear and javelin;
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
With stamping and rage, he drinketh up the ground, —he will not stand still when the horn soundeth;
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
As oft as the horn soundeth, he saith, Aha! And, from afar, he scenteth the battle, —the thunder of commanders and the war-cry.
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Is it, by thine understanding, that the Bird of Passage betaketh him to his pinions? spreadeth out his wings to the south?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Or, at thy bidding, that the Eagle mounteth, and that he setteth on high his nest?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
The crag, he inhabiteth, and so lodgeth himself, on the tooth of the crag, and high fort;
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
From thence, he searcheth out food, far away, his eyes do pierce;
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
And, his young brood, suck up blood, and, where the slain are, there, is he.
