Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Knowest thou the time when the chamois of the rock bring forth? or markest thou when the hinds do calve?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
Numberest thou the months of gestation which they complete and knowest thou the time when they bring forth?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
They bend themselves: they drop their young ones; throw off their pains.
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Their little ones become strong; they grow up in the open field; they go forth, and return not unto them.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Who sent out the wild ass free? or who loosened the bonds of the forest-ass?
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
To whom I assigned the wilderness as his house, and the salty land as his dwellings.
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
He laugheth at the noise of a town, and the shoutings of the driver he heareth not.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
What he espieth on the mountains is his pasture, and after every green thing doth he search.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Will the forest-ox be willing to serve thee, or will he stay over night at thy crib?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Canst thou bind the forest-ox with a rope [to labor] in the furrow? or will he harrow valleys, following after thee?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Wilt thou trust him, because his strength is great? and wilt thou leave to him thy labor?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Wilt thou confide in him, that he should bring home thy seed, and gather it into thy threshing-floor?—
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
The wing of the ostrich moveth joyfully: hath she the pinions and plumage of the careful stork?
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
[No, ] for she intrusteth her eggs to the earth, and letteth them be hatched out on the dust:
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
And she forgetteth that a foot may crush them, or that the beast of the field may stamp them down.
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
He hath made her callous against her young, as though they were not hers: her labor is in vain, [but she feeleth] no dread;
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
Because God hath denied her wisdom, and he hath not imparted to her understanding.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
At the time she raiseth herself up on high, she laugheth at the horse and his rider.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Dost thou give the horse strength? dost thou clothe his neck with the rolling mane?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Canst thou make him jump like a locust? his majestic snort is terrible.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
Men spy about in the valley, and he rejoiceth in his strength: he goeth forth to meet the armed array.
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
He laugheth at fear, and is not dismayed; and turneth not back from before the sword.
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Over him rattle the quiver, the glittering spear and the lance.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
With impatient noise and rage he holloweth [with his hoof] the ground, and keepeth not quiet when the cornet's voice [is heard].
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
Midst the sound of the cornet he uttereth his joyful neigh; and from afar he perceiveth the battle, the loud call of the captains, and the battle-cry.—
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Is it through thy understanding that the hawk flieth along, and spreadeth out his wings toward the south?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Or is it by your order that the eagle doth mount upward, and buildeth high up his nest?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
On a rock he dwelleth, and spendeth his nights, on a rocky crag and mountain fastness.
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
From there he espieth his food, from afar can his eyes behold.
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
His young ones, also, sip up blood: and where the slain be, there is he.
