Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Weet gij den tijd van het baren der steengeiten? Hebt gij waargenomen den arbeid der hinden?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
Zult gij de maanden tellen, die zij vervullen, en weet gij den tijd van haar baren?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
Als zij zich krommen, haar jongen met versplijting voortbrengen, haar smarten uitwerpen?
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Haar jongen worden kloek, worden groot door het koren; zij gaan uit, en keren niet weder tot dezelve.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Wie heeft den woudezel vrij henengezonden, en wie heeft de banden des wilden ezels gelost?
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
Dien Ik de wildernis tot zijn huis besteld heb, en het ziltige tot zijn woningen.
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
Hij belacht het gewoel der stad; het menigerlei getier des drijvers hoort hij niet.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
Dat hij uitspeurt op de bergen, is zijn weide; en hij zoekt allerlei groensel na.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Zal de eenhoorn u willen dienen? Zal hij vernachten aan uw kribbe?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Zult gij den eenhoorn met zijn touw aan de voren binden? Zal hij de laagten achter u eggen?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Zult gij op hem vertrouwen, omdat zijn kracht groot is, en zult gij uw arbeid op hem laten?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Zult gij hem geloven, dat hij uw zaad zal wederbrengen, en vergaderen tot uw dorsvloer?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
Zijn van u de verheugelijke vleugelen der pauwen? Of de vederen des ooievaars, en des struisvogels?
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
Dat zij haar eieren in de aarde laat, en in het stof die verwarmt.
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
En vergeet, dat de voet die drukken kan, en de dieren des velds die vertrappen kunnen?
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Zij verhardt zich tegen haar jongen, alsof zij de hare niet waren; haar arbeid is te vergeefs, omdat zij zonder vreze is.
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
Want God heeft haar van wijsheid ontbloot, en heeft haar des verstands niet medegedeeld.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
Als het tijd is, verheft zij zich in de hoogte; zij belacht het paard en zijn rijder.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Zult gij het paard sterkte geven? Kunt gij zijn hals met donder bekleden?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Zult gij het beroeren als een sprinkhaan? De pracht van zijn gesnuif is een verschrikking.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
Het graaft in den grond, en het is vrolijk in zijn kracht; en trekt uit, den geharnaste tegemoet.
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
Het belacht de vreze, en wordt niet ontsteld, en keert niet wederom vanwege het zwaard.
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Tegen hem ratelt de pijlkoker, het vlammig ijzer des spies en der lans.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
Met schudding en beroering slokt het de aarde op, en gelooft niet, dat het is het geluid der bazuin.
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
In het volle geklank der bazuin, zegt het: Heah! en ruikt den krijg van verre, den donder der vorsten en het gejuich.
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Vliegt de sperwer door uw verstand, en breidt hij zijn vleugelen uit naar het zuiden?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Is het naar uw bevel, dat de arend zich omhoog verheft, en dat hij zijn nest in de hoogte maakt?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
Hij woont en vernacht in de steenrots, op de scherpte der steenrots en der vaste plaats.
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
Van daar speurt hij de spijze op; zijn ogen zien van verre af.
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Ook zuipen zijn jongen bloed; en waar verslagenen zijn, daar is hij.
