Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Kent gij de tijd, waarop de gemzen springen, Neemt gij het jongen der hinden waar;
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
Telt gij de maanden van haar dracht, Bepaalt gij de dag, dat zij werpen?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
Ze krommen zich, drijven haar jongen uit, En haar weeën zijn heen;
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Haar jongen worden sterk, groeien op in de steppe, Lopen weg, en keren niet tot haar terug!
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Wie heeft den woudezel in vrijheid gelaten, Wie dien wilde de boeien geslaakt,
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
Hem, wien Ik de woestijn tot woning gaf, De zilte steppe tot verblijf;
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
Die spot met het lawaai van de stad, Die zich niet stoort aan het razen der drijvers;
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
Die de bergen als zijn weide doorsnuffelt, En naar al wat groen is, neust.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Wil de woudos ù dienen, Aan ùw krib overnachten;
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Slaat gij een touw om zijn nek, Egt hij de voren achter ú?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Vertrouwt ge op hem om zijn geweldige kracht, Laat ge aan hem uw arbeid over;
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Rekent ge op hem, om uw oogst te gaan halen, En uw graan op uw dorsvloer te brengen?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
Vrolijk klapwiekt de struis, De moeder van kostbare veren en pennen,
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
Maar die haar eieren stopt in de grond, En ze uitbroeien laat op het zand.
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
Ze vergeet, dat een voet ze vertrappen kan, Dat de wilde beesten ze kunnen verpletteren;
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Ze is hard voor haar jongen, alsof het de hare niet zijn, Het deert haar niet, al is haar moeite vergeefs:
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
Want God heeft haar de wijsheid onthouden, Geen verstand haar geschonken.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
Toch rent ze weg, zodra de boogschutters komen, En spot met het paard en zijn ruiter!
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Geeft gij het paard zijn heldenmoed, Hebt gij zijn nek met kracht bekleed;
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Laat gij als een sprinkhaan het springen, Laat gij het hinniken, geweldig en fier?
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
Het draaft door het dal, het juicht in zijn kracht, En stormt op de wapenen aan;
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
Het spot met angst, wordt nimmer vervaard, En deinst niet terug voor het zwaard.
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Boven op zijn rug rammelt de koker met pijlen, Bliksemt de lans en de speer;
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
Ongeduldig, onstuimig verslindt het de bodem, Niet meer te temmen, als de bazuinen weerschallen.
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
Bij iedere trompetstoot roept het: Hoera! Van verre reeds snuift het de strijd, De donderende stem van de leiders, Het schreeuwen der krijgers!
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Stijgt de sperwer op door uw beleid, En slaat hij zijn vleugels uit naar het zuiden?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Neemt op uw bevel de gier zijn vlucht, En bouwt hij zijn nest in de hoogte?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
Hij woont en nestelt op rotsen, Op steile en ontoegankelijke klippen;
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
Van daar beloert hij zijn prooi, Uit de verte spieden zijn ogen.
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Zijn jongen slurpen bloed, Waar lijken liggen, hij is er terstond!
