Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Víš-li, kterého času rodí kamsíkové, a laň ku porodu pracující spatřil-lis?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
Máš-li v počtu měsíce, kteréž vyplňují? Znáš-li, pravím, čas porodu jejich?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
Jak se kladou, plod svůj utiskají, a s bolestí ho pozbývají?
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Jak se zmocňují mladí jejich, i odchovávají picí polní, a vycházejíce, nenavracují se k nim?
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Kdo propustil zvěř, aby byla svobodná? A řemení divokého osla kdo rozvázal?
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
Jemuž jsem dal pustinu místo domu jeho, a místo příbytku jeho zemi slatinnou.
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
Posmívá se hluku městskému, a na křikání toho, kdož by jej honil, nic nedbá.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
To, což nachází v horách, jest pastva jeho; nebo toliko zeliny hledá.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Svolí-liž jednorožec, aby tobě sloužil, a u jeslí tvých aby nocoval?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Připřáhneš-liž provazem jednorožce k orání? Bude-liž vláčeti brázdy za tebou?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Zdaž se na něj ubezpečíš, proto že jest veliká síla jeho, a poručíš jemu svou práci?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Zdaž se jemu dověříš, že sveze semeno tvé, a na humno tvé shromáždí?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
Ty-lis dal pávům křídlo pěkné, aneb péro čápu neb pstrosu?
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
A že opouští na zemi vejce svá, ačkoli je v prachu osedí,
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
Nic nemysle, že by je noha potlačiti, aneb zvěř polní pošlapati mohla?
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Tak se zatvrzuje k mladým svým, jako by jich neměl; jako by neužitečná byla práce jeho, tak jest bez starosti.
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
Nebo nedal jemu Bůh moudrosti, aniž mu udělil rozumnosti.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
Časem svým zhůru se vznášeje, posmívá se koni i jezdci jeho.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
Zdaž ty dáti můžeš koni sílu? Ty-li ozdobíš šíji jeho řehtáním?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Zdali jej zastrašíš jako kobylku? Anobrž frkání chřípí jeho strašlivé jest.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
Kopá důl, a pléše v síle své, vycházeje vstříc i zbroji.
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
Směje se strachu, aniž se leká, aniž ustupuje zpátkem před ostrostí meče,
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Ač i toul na něm chřestí, a blyští se dřevce a kopí.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
S hřmotem a s hněvem kopá zemi, aniž pokojně stojí k zvuku trouby.
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
Anobrž k zvuku trouby řehce, a zdaleka cítí boj, hluk knížat a prokřikování.
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Zdali podlé rozumu tvého létá jestřáb, roztahuje křídla svá na poledne?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Zdali k rozkazu tvému zhůru se vznáší orlice, a vysoko se hnízdí?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
Na skále přebývá, přebývá na špičaté skále jako na hradě,
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
Odkudž hledá pokrmu, kterýž z daleka očima svýma spatřuje.
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Ano i mladí její střebí krev, a kde těla mrtvá, tu i ona jest.
