Iov 38
1 Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis:
Тоді відповів Господь Йову із бурі й сказав:
2 Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaștere?
„Хто́ то такий, що зате́мнює раду слова́ми без розуму?
3 Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.
Підпережи́ но ти сте́гна свої, як мужчи́на, а Я буду питати тебе, — ти ж Мені поясни!
4 Unde erai tu când așezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înțelegere.
Де́ ти був, коли землю осно́вував Я? Розкажи, якщо маєш знання́!
5 Cine a pus măsurile acestuia, dacă știi; sau cine a întins frânghia peste el?
Хто осно́ви її положив, чи ти знаєш? Або хто́ розтягнув по ній шнура?
6 Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei,
У що підстави її позапу́щувані, або хто́ поклав камінь нарі́жний її,
7 Când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?
коли ра́зом співали всі зо́рі пора́нні та радісний о́крик здіймали всі Божі сини?
8 Sau cine a închis marea cu porți, când a izbucnit, de parcă ar fi ieșit din pântece?
І хто море воро́тами загороди́в, як воно виступа́ло, немов би з утро́би вихо́дило,
9 Când i-am făcut norul veșmânt și întunericul gros fașă pentru ea,
коли хмари поклав Я за одіж йому, а імлу́ — за його пелюшки́,
10 Și am spart pentru ea locul meu hotărât și am pus drugi și porți,
і призна́чив йому Я границю Свою та поставив засу́ва й воро́та,
11 Și am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; și aici să fie oprite mândrele tale valuri?
і сказав: „Аж досі ти ді́йдеш, не далі, і тут ось межа́ твоїх хвиль гордови́тих?“
12 Ai poruncit tu dimineții în zilele tale; și ai făcut răsăritul să își cunoască locul,
Чи за своїх днів ти наказував ра́нкові? Чи досві́тній зорі́ показав її місце,
13 Ca să apuce marginile pământului; și cei stricați să fie scuturați de pe el?
щоб хапа́лась за кі́нці землі та поси́пались з неї безбожні?
14 Este întors ca lutul în sigiliu; și ei stau în picioare ca un veșmânt.
Земля змі́нюється, мов та глина печа́тки, і стають, немов о́діж, вони!
15 Și celor răi lumina le este oprită și brațul înalt va fi frânt.
І нехай від безбожних їх світло віді́йметься, а високе раме́но злама́ється!
16 Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?
Чи ти схо́див коли аж до мо́рських джере́л, і чи ти перехо́джувався дном безодні?
17 Ți-au fost porțile morții deschise? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
Чи для тебе відкриті були брами смерти, і чи бачив ти брами смерте́льної тіні?
18 Ai priceput tu lățimea pământului? Spune dacă le cunoști pe toate.
Чи широкість землі ти оглянув? Розкажи, якщо знаєш це все!
19 Unde este calea pe care locuiește lumina? Și cât despre întuneric, unde este locul lui,
Де́ та доро́га, що світло на ній пробуває? А те́мрява — де її місце,
20 Ca să îl duci la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui?
щоб узяти її до границі її, і щоб знати стежки́ її дому?
21 Îl cunoști tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare?
Знаєш ти, бо тоді народився ж ти був, і велике число твоїх днів!
22 Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii,
Чи дохо́див коли ти до схо́ванок снігу, і схо́ванки граду ти бачив,
23 Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie și război?
які Я тримаю на час лихолі́ття, на день бо́ю й війни?
24 Pe ce cale este lumina împărțită, care împrăștie vântul de est pe pământ?
Якою дорогою ді́литься вітер, розпоро́шується по землі вітере́ць?
25 Cine a împărțit o albie pentru torent, sau o cale pentru fulgerul tunetului,
Хто для зливи прото́ку прові́в, а для громови́ці — дорогу,
26 Să îl facă să plouă peste pământ, unde nu este nimeni, în pustie, în care nu este om;
щоб дощи́ти на землю безлюдну, на пустиню, в якій чоловіка нема,
27 Să sature pământul pustiit și secătuit și să facă mugurele verdeții să răsară?
щоб пустиню та пущу наси́чувати, і щоб забезпе́чити ви́хід траві?
28 Are ploaia tată, sau cine a născut picăturile de rouă?
Чи є ба́тько в доща, чи хто кра́плі роси́ породи́в?
29 Din al cui pântece a venit gheața și chiciura cerului cine a născut-o?
Із чиєї утро́би лід вийшов, а і́ній небесний — хто його породив?
30 Apele sunt ascunse precum cu o piatră și fața adâncului este înghețată.
Як камінь, тужа́віють води, а пове́рхня безо́дні ховається.
31 Poți tu lega dulcile influențe ale Pleiadelor, sau poți dezlega legăturile Orionului?
Чи зв'яжеш ти за́в'язки Волосожа́ру, чи розв'я́жеш віжки́ в Оріо́на?
32 Poți scoate Mazarotul la timpul său? Sau poți conduce Arcturus cu fiii săi?
Чи ви́ведеш ча́су свого Зодія́ка, чи Во́за з синами його попрова́диш?
33 Cunoști tu rânduielile cerului, poți așeza domnia lui pe pământ?
Чи ти знаєш уста́ви небе́с? Чи ти покладе́ш на землі їхню вла́ду?
34 Îți poți ridica vocea până la nori, ca mulțime de ape să te acopere?
Чи піді́ймеш свій голос до хмар, — і багато води тебе вкриє?
35 Poți trimite fulgere, ca să meargă și să îți spună: Iată-ne?
Чи бли́скавки ти посилаєш, і пі́дуть вони, й тобі скажуть „Ось ми“?
36 Cine a pus înțelepciune în rărunchi, sau cine a dat înțelegere inimii?
Хто мудрість вкладає людині в нутро́? Або — хто́ дає се́рцеві розум?
37 Cine poate număra norii în înțelepciune, sau cine poate opri burdufurile cerului,
Хто мудрістю хмари зрахує, і хто може затримати небесні посу́ди,
38 Când țărâna crește spre împietrire și bulgării de pământ se lipesc strâns împreună?
коли по́рох зливається в зли́вки, а кавалки злипаються?
39 Vei vâna prada pentru leu, sau vei sătura pofta leilor tineri,
Чи здо́бич левиці ти зловиш, і заспоко́їш життя левчукі́в,
40 Când se culcă în vizuinile lor și rămân în adăpost pentru a sta la pândă?
як вони по лего́вищах ту́ляться, на ча́тах сидять по куща́х?
41 Cine se îngrijește să dea corbului mâncarea sa? Când puii săi strigă către Dumnezeu ei rătăcesc din lipsă de mâncare.
Хто готує для кру́ка поживу його, як до Бога кричать його діти, як без ї́жі блукають вони?
