Iov 38
1 Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis:
Respondens autem Dominus Iob de turbine, dixit:
2 Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaștere?
Quis est iste involvens sententias sermonibus imperitis?
3 Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.
Accinge sicut vir lumbos tuos: interrogabo te, et responde mihi.
4 Unde erai tu când așezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înțelegere.
Ubi eras quando ponebam fundamenta terræ? indica mihi si habes intelligentiam.
5 Cine a pus măsurile acestuia, dacă știi; sau cine a întins frânghia peste el?
Quis posuit mensuras eius, si nosti? vel quis tetendit super eam lineam?
6 Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei,
Super quo bases illius solidatæ sunt? aut quis demisit lapidem angularem eius,
7 Când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?
Cum me laudarent simul astra matutina, et iubilarent omnes filii Dei?
8 Sau cine a închis marea cu porți, când a izbucnit, de parcă ar fi ieșit din pântece?
Quis conclusit ostiis mare, quando erumpebat quasi de vulva procedens:
9 Când i-am făcut norul veșmânt și întunericul gros fașă pentru ea,
Cum ponerem nubem vestimentum eius, et caligine illud quasi pannis infantiæ obvolverem?
10 Și am spart pentru ea locul meu hotărât și am pus drugi și porți,
Circumdedi illud terminis meis, et posui vectem, et ostia:
11 Și am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; și aici să fie oprite mândrele tale valuri?
Et dixi: Usque huc venies, et non procedes amplius, et hic confringes tumentes fluctus tuos.
12 Ai poruncit tu dimineții în zilele tale; și ai făcut răsăritul să își cunoască locul,
Numquid post ortum tuum præcepisti diluculo, et ostendisti auroræ locum suum?
13 Ca să apuce marginile pământului; și cei stricați să fie scuturați de pe el?
Et tenuisti concutiens extrema terræ, et excussisti impios ex ea?
14 Este întors ca lutul în sigiliu; și ei stau în picioare ca un veșmânt.
Restituetur ut lutum signaculum, et stabit sicut vestimentum:
15 Și celor răi lumina le este oprită și brațul înalt va fi frânt.
Auferetur ab impiis lux sua, et brachium excelsum confringetur.
16 Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?
Numquid ingressus es profunda maris, et in novissimis abyssi deambulasti?
17 Ți-au fost porțile morții deschise? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
Numquid apertæ sunt tibi portæ mortis, et ostia tenebrosa vidisti?
18 Ai priceput tu lățimea pământului? Spune dacă le cunoști pe toate.
Numquid considerasti latitudinem terræ? indica mihi, si nosti, omnia.
19 Unde este calea pe care locuiește lumina? Și cât despre întuneric, unde este locul lui,
In qua via lux habitet, et tenebrarum quis locus sit:
20 Ca să îl duci la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui?
Ut ducas unumquodque ad terminos suos, et intelligas semitas domus eius.
21 Îl cunoști tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare?
Sciebas tunc quod nasciturus esses? et numerum dierum tuorum noveras?
22 Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii,
Numquid ingressus es thesauros nivis, aut thesauros grandinis aspexisti,
23 Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie și război?
Quæ præparavi in tempus hostis, in diem pugnæ et belli?
24 Pe ce cale este lumina împărțită, care împrăștie vântul de est pe pământ?
Per quam viam spargitur lux, dividitur æstus super terram?
25 Cine a împărțit o albie pentru torent, sau o cale pentru fulgerul tunetului,
Quis dedit vehementissimo imbri cursum, et viam sonantis tonitrui,
26 Să îl facă să plouă peste pământ, unde nu este nimeni, în pustie, în care nu este om;
Ut plueret super terram absque homine in deserto, ubi nullus mortalium commoratur,
27 Să sature pământul pustiit și secătuit și să facă mugurele verdeții să răsară?
Ut impleret inviam et desolatam, et produceret herbas virentes?
28 Are ploaia tată, sau cine a născut picăturile de rouă?
Quis est pluviæ pater? vel quis genuit stillas roris?
29 Din al cui pântece a venit gheața și chiciura cerului cine a născut-o?
De cuius utero egressa est glacies? et gelu de cælo quis genuit?
30 Apele sunt ascunse precum cu o piatră și fața adâncului este înghețată.
In similitudinem lapidis aquæ durantur, et superficies abyssi constringitur.
31 Poți tu lega dulcile influențe ale Pleiadelor, sau poți dezlega legăturile Orionului?
Numquid coniungere valebis micantes stellas Pleiadas, aut gyrum Arcturi poteris dissipare?
32 Poți scoate Mazarotul la timpul său? Sau poți conduce Arcturus cu fiii săi?
Numquid producis Luciferum in tempore suo, et Vesperum super filios terræ consurgere facis?
33 Cunoști tu rânduielile cerului, poți așeza domnia lui pe pământ?
Numquid nosti ordinem cæli, et pones rationem eius in terra?
34 Îți poți ridica vocea până la nori, ca mulțime de ape să te acopere?
Numquid elevabis in nebula vocem tuam, et impetus aquarum operiet te?
35 Poți trimite fulgere, ca să meargă și să îți spună: Iată-ne?
Numquid mittes fulgura, et ibunt, et revertentia dicent tibi: Adsumus?
36 Cine a pus înțelepciune în rărunchi, sau cine a dat înțelegere inimii?
Quis posuit in visceribus hominis sapientiam? vel quis dedit gallo intelligentiam?
37 Cine poate număra norii în înțelepciune, sau cine poate opri burdufurile cerului,
Quis enarrabit cælorum rationem, et concentum cæli quis dormire faciet?
38 Când țărâna crește spre împietrire și bulgării de pământ se lipesc strâns împreună?
Quando fundebatur pulvis in terra, et glebæ compingebantur?
39 Vei vâna prada pentru leu, sau vei sătura pofta leilor tineri,
Numquid capies leænæ prædam, et animam catulorum eius implebis,
40 Când se culcă în vizuinile lor și rămân în adăpost pentru a sta la pândă?
Quando cubant in antris, et in specubus insidiantur?
41 Cine se îngrijește să dea corbului mâncarea sa? Când puii săi strigă către Dumnezeu ei rătăcesc din lipsă de mâncare.
Quis præparat corvo escam suam, quando pulli eius clamant ad Deum, vagantes, eo quod non habeant cibos?
