< Iov 38 >

1 Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis:
וַיַּֽעַן־יְהֹוָה אֶת־אִיּוֹב (מנהסערה) [מִן ׀ הַסְּעָרָה] וַיֹּאמַֽר׃
2 Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaștere?
מִי זֶה ׀ מַחְשִׁיךְ עֵצָה בְמִלִּין בְּֽלִי־דָֽעַת׃
3 Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.
אֱזׇר־נָא כְגֶבֶר חֲלָצֶיךָ וְאֶשְׁאָלְךָ וְהוֹדִיעֵֽנִי׃
4 Unde erai tu când așezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înțelegere.
אֵיפֹה הָיִיתָ בְּיׇסְדִי־אָרֶץ הַגֵּד אִם־יָדַעְתָּ בִינָֽה׃
5 Cine a pus măsurile acestuia, dacă știi; sau cine a întins frânghia peste el?
מִי־שָׂם מְמַדֶּיהָ כִּי תֵדָע אוֹ מִֽי־נָטָה עָלֶיהָ קָּֽו׃
6 Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei,
עַל־מָה אֲדָנֶיהָ הׇטְבָּעוּ אוֹ מִי־יָרָה אֶבֶן פִּנָּתָֽהּ׃
7 Când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?
בְּרׇן־יַחַד כּוֹכְבֵי בֹקֶר וַיָּרִיעוּ כׇּל־בְּנֵי אֱלֹהִֽים׃
8 Sau cine a închis marea cu porți, când a izbucnit, de parcă ar fi ieșit din pântece?
וַיָּסֶךְ בִּדְלָתַיִם יָם בְּגִיחוֹ מֵרֶחֶם יֵצֵֽא׃
9 Când i-am făcut norul veșmânt și întunericul gros fașă pentru ea,
בְּשׂוּמִי עָנָן לְבֻשׁוֹ וַעֲרָפֶל חֲתֻלָּתֽוֹ׃
10 Și am spart pentru ea locul meu hotărât și am pus drugi și porți,
וָאֶשְׁבֹּר עָלָיו חֻקִּי וָאָשִׂים בְּרִיחַ וּדְלָתָֽיִם׃
11 Și am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; și aici să fie oprite mândrele tale valuri?
וָאֹמַר עַד־פֹּה תָבוֹא וְלֹא תֹסִיף וּפֹא־יָשִׁית בִּגְאוֹן גַּלֶּֽיךָ׃
12 Ai poruncit tu dimineții în zilele tale; și ai făcut răsăritul să își cunoască locul,
הֲֽמִיָּמֶיךָ צִוִּיתָ בֹּקֶר (ידעתה שחר) [יִדַּעְתָּ הַשַּׁחַר] מְקֹמֽוֹ׃
13 Ca să apuce marginile pământului; și cei stricați să fie scuturați de pe el?
לֶאֱחֹז בְּכַנְפוֹת הָאָרֶץ וְיִנָּעֲרוּ רְשָׁ עִ ים מִמֶּֽנָּה׃
14 Este întors ca lutul în sigiliu; și ei stau în picioare ca un veșmânt.
תִּתְהַפֵּךְ כְּחֹמֶר חוֹתָם וְיִֽתְיַצְּבוּ כְּמוֹ לְבֽוּשׁ׃
15 Și celor răi lumina le este oprită și brațul înalt va fi frânt.
וְיִמָּנַע מֵרְשָׁ עִ ים אוֹרָם וּזְרוֹעַ רָמָה תִּשָּׁבֵֽר׃
16 Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?
הֲבָאתָ עַד־נִבְכֵי־יָם וּבְחֵקֶר תְּהוֹם הִתְהַלָּֽכְתָּ׃
17 Ți-au fost porțile morții deschise? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
הֲנִגְלוּ לְךָ שַׁעֲרֵי־מָוֶת וְשַׁעֲרֵי צַלְמָוֶת תִּרְאֶֽה׃
18 Ai priceput tu lățimea pământului? Spune dacă le cunoști pe toate.
הִתְבֹּנַנְתָּ עַד־רַחֲבֵי־אָרֶץ הַגֵּד אִם־יָדַעְתָּ כֻלָּֽהּ׃
19 Unde este calea pe care locuiește lumina? Și cât despre întuneric, unde este locul lui,
אֵי־זֶה הַדֶּרֶךְ יִשְׁכׇּן־אוֹר וְחֹשֶׁךְ אֵי־זֶה מְקֹמֽוֹ׃
20 Ca să îl duci la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui?
כִּי תִקָּחֶנּוּ אֶל־גְּבוּלוֹ וְכִי־תָבִין נְתִיבוֹת בֵּיתֽוֹ׃
21 Îl cunoști tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare?
יָדַעְתָּ כִּי־אָז תִּוָּלֵד וּמִסְפַּר יָמֶיךָ רַבִּֽים׃
22 Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii,
הֲבָאתָ אֶל־אֹצְרוֹת שָׁלֶג וְאוֹצְרוֹת בָּרָד תִּרְאֶֽה׃
23 Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie și război?
אֲשֶׁר־חָשַׂכְתִּי לְעֶת־צָר לְיוֹם קְרָב וּמִלְחָמָֽה׃
24 Pe ce cale este lumina împărțită, care împrăștie vântul de est pe pământ?
אֵי־זֶה הַדֶּרֶךְ יֵחָלֶק אוֹר יָפֵץ קָדִים עֲלֵי־אָֽרֶץ׃
25 Cine a împărțit o albie pentru torent, sau o cale pentru fulgerul tunetului,
מִֽי־פִלַּג לַשֶּׁטֶף תְּעָלָה וְדֶרֶךְ לַחֲזִיז קֹלֽוֹת׃
26 Să îl facă să plouă peste pământ, unde nu este nimeni, în pustie, în care nu este om;
לְהַמְטִיר עַל־אֶרֶץ לֹא־אִישׁ מִדְבָּר לֹא־אָדָם בּֽוֹ׃
27 Să sature pământul pustiit și secătuit și să facă mugurele verdeții să răsară?
לְהַשְׂבִּיעַ שֹׁאָה וּמְשֹׁאָה וּלְהַצְמִיחַ מֹצָא דֶֽשֶׁא׃
28 Are ploaia tată, sau cine a născut picăturile de rouă?
הֲיֵשׁ־לַמָּטָר אָב אוֹ מִי־הוֹלִיד אֶגְלֵי־טָֽל׃
29 Din al cui pântece a venit gheața și chiciura cerului cine a născut-o?
מִבֶּטֶן מִי יָצָא הַקָּרַח וּכְפֹר שָׁמַיִם מִי יְלָדֽוֹ׃
30 Apele sunt ascunse precum cu o piatră și fața adâncului este înghețată.
כָּאֶבֶן מַיִם יִתְחַבָּאוּ וּפְנֵי תְהוֹם יִתְלַכָּֽדוּ׃
31 Poți tu lega dulcile influențe ale Pleiadelor, sau poți dezlega legăturile Orionului?
הַֽתְקַשֵּׁר מַעֲדַנּוֹת כִּימָה אֽוֹ־מֹשְׁכוֹת כְּסִיל תְּפַתֵּֽחַ׃
32 Poți scoate Mazarotul la timpul său? Sau poți conduce Arcturus cu fiii săi?
הֲתֹצִיא מַזָּרוֹת בְּעִתּוֹ וְעַיִשׁ עַל־בָּנֶיהָ תַנְחֵֽם׃
33 Cunoști tu rânduielile cerului, poți așeza domnia lui pe pământ?
הֲיָדַעְתָּ חֻקּוֹת שָׁמָיִם אִם־תָּשִׂים מִשְׁטָרוֹ בָאָֽרֶץ׃
34 Îți poți ridica vocea până la nori, ca mulțime de ape să te acopere?
הֲתָרִים לָעָב קוֹלֶךָ וְֽשִׁפְעַת־מַיִם תְּכַסֶּֽךָּ׃
35 Poți trimite fulgere, ca să meargă și să îți spună: Iată-ne?
הַֽתְשַׁלַּח בְּרָקִים וְיֵלֵכוּ וְיֹֽאמְרוּ לְךָ הִנֵּֽנוּ׃
36 Cine a pus înțelepciune în rărunchi, sau cine a dat înțelegere inimii?
מִי־שָׁת בַּטֻּחוֹת חׇכְמָה אוֹ מִֽי־נָתַן לַשֶּׂכְוִי בִינָֽה׃
37 Cine poate număra norii în înțelepciune, sau cine poate opri burdufurile cerului,
מִֽי־יְסַפֵּר שְׁחָקִים בְּחׇכְמָה וְנִבְלֵי שָׁמַיִם מִי יַשְׁכִּֽיב׃
38 Când țărâna crește spre împietrire și bulgării de pământ se lipesc strâns împreună?
בְּצֶקֶת עָפָר לַמּוּצָק וּרְגָבִים יְדֻבָּֽקוּ׃
39 Vei vâna prada pentru leu, sau vei sătura pofta leilor tineri,
הֲתָצוּד לְלָבִיא טָרֶף וְחַיַּת כְּפִירִים תְּמַלֵּֽא׃
40 Când se culcă în vizuinile lor și rămân în adăpost pentru a sta la pândă?
כִּֽי־יָשֹׁחוּ בַמְּעוֹנוֹת יֵֽשְׁבוּ בַסֻּכָּה לְמוֹ־אָֽרֶב׃
41 Cine se îngrijește să dea corbului mâncarea sa? Când puii săi strigă către Dumnezeu ei rătăcesc din lipsă de mâncare.
מִי יָכִין לָעֹרֵב צֵידוֹ כִּֽי־יְלָדָו אֶל־אֵל יְשַׁוֵּעוּ יִתְעוּ לִבְלִי־אֹֽכֶל׃

< Iov 38 >