Iov 38
1 Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis:
Tedy odpověděl Hospodin Jobovi z vichru, a řekl:
2 Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaștere?
Kdož jest to, jenž zatemňuje radu řečmi neumělými?
3 Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.
Přepaš nyní jako muž bedra svá, a nač se tebe tázati budu, oznam mi.
4 Unde erai tu când așezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înțelegere.
Kdes byl, když jsem zakládal zemi? Pověz, jestliže máš rozum.
5 Cine a pus măsurile acestuia, dacă știi; sau cine a întins frânghia peste el?
Kdo rozměřil ji, víš-li? Aneb kdo vztáhl pravidlo na ni?
6 Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei,
Na čem podstavkové její upevněni jsou? Aneb kdo založil úhelný kámen její,
7 Când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?
Když prozpěvovaly spolu hvězdy jitřní, a plésali všickni synové Boží?
8 Sau cine a închis marea cu porți, când a izbucnit, de parcă ar fi ieșit din pântece?
Aneb kdo zavřel jako dveřmi moře, když vyšlo z života, a zjevilo se?
9 Când i-am făcut norul veșmânt și întunericul gros fașă pentru ea,
Když jsem mu položil oblak za oděv, a mrákotu místo plének jeho,
10 Și am spart pentru ea locul meu hotărât și am pus drugi și porți,
Když jsem jemu uložil úsudek svůj, přistaviv závory a dvéře,
11 Și am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; și aici să fie oprite mândrele tale valuri?
I řekl jsem: Až potud vycházeti budeš, a dále nic, tu, pravím, skládati budeš dutí vlnobití svého.
12 Ai poruncit tu dimineții în zilele tale; și ai făcut răsăritul să își cunoască locul,
Zdaž jsi kdy za dnů svých rozkázal jitru? Ukázal-lis záři jitřní místo její,
13 Ca să apuce marginile pământului; și cei stricați să fie scuturați de pe el?
Aby uchvacovala kraje země, a bezbožní aby z ní vymítáni byli?
14 Este întors ca lutul în sigiliu; și ei stau în picioare ca un veșmânt.
Tak aby proměnu přijímala jako vosk pečetní, oni pak aby nedlouho stáli jako roucho,
15 Și celor răi lumina le este oprită și brațul înalt va fi frânt.
A aby bezbožným zbraňováno bylo světla jejich, a rámě vyvýšené zlámáno bylo?
16 Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?
Přišel-lis až k hlubinám mořským? A u vnitřnosti propasti chodil-lis?
17 Ți-au fost porțile morții deschise? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
Jsou-li tobě zjeveny brány smrti? A brány stínu smrti viděl-lis?
18 Ai priceput tu lățimea pământului? Spune dacă le cunoști pe toate.
Shlédl-lis širokosti země? Oznam, jestliže ji znáš všecku.
19 Unde este calea pe care locuiește lumina? Și cât despre întuneric, unde este locul lui,
Která jest cesta k obydlí světla, a které místo temností,
20 Ca să îl duci la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui?
Že bys je pojal v meze jeho, poněvadž bys srozumíval stezkám domu jeho?
21 Îl cunoști tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare?
Věděl-lis tehdáž, že jsi měl se naroditi, a počet dnů tvých jak veliký býti má?
22 Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii,
Přišel-lis až ku pokladům sněhu? A poklady krupobití viděl-lis,
23 Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie și război?
Kteréž chovám k času ssoužení, ke dni bitvy a boje?
24 Pe ce cale este lumina împărțită, care împrăștie vântul de est pe pământ?
Kterými se cestami rozděluje světlo, kteréž rozhání východní vítr po zemi?
25 Cine a împărțit o albie pentru torent, sau o cale pentru fulgerul tunetului,
Kdo rozdělil povodní tok, a cestu blýskání hromovému,
26 Să îl facă să plouă peste pământ, unde nu este nimeni, în pustie, în care nu este om;
Tak aby pršel déšť i na tu zemi, kdež není lidí, na poušť, kdež není člověka,
27 Să sature pământul pustiit și secătuit și să facă mugurele verdeții să răsară?
Aby zapájel místa planá a pustá, a k zrůstu přivodil trávu mladistvou?
28 Are ploaia tată, sau cine a născut picăturile de rouă?
Má-liž déšť otce? A kdo plodí krůpěje rosy?
29 Din al cui pântece a venit gheața și chiciura cerului cine a născut-o?
Z čího života vychází mráz? A jíní nebeské kdo plodí?
30 Apele sunt ascunse precum cu o piatră și fața adâncului este înghețată.
Až i vody jako v kámen se proměňují, a svrchek propasti zamrzá.
31 Poți tu lega dulcile influențe ale Pleiadelor, sau poți dezlega legăturile Orionului?
Zdali zavázati můžeš rozkoše Kuřátek, aneb stahování Orionovo rozvázati?
32 Poți scoate Mazarotul la timpul său? Sau poți conduce Arcturus cu fiii săi?
Můžeš-li vyvoditi hvězdy polední v čas jistý, aneb Arktura s syny jeho povedeš-li?
33 Cunoști tu rânduielile cerului, poți așeza domnia lui pe pământ?
Znáš-li řád nebes? Můžeš-li spravovati panování jejich na zemi?
34 Îți poți ridica vocea până la nori, ca mulțime de ape să te acopere?
Můžeš-li pozdvihnouti k oblaku hlasu svého, aby hojnost vod přikryla tebe?
35 Poți trimite fulgere, ca să meargă și să îți spună: Iată-ne?
Ty-liž vypustíš blýskání, aby vycházela? Zdaliž řeknou tobě: Aj teď jsme?
36 Cine a pus înțelepciune în rărunchi, sau cine a dat înțelegere inimii?
Kdo složil u vnitřnostech lidských moudrost? Aneb kdo dal rozumu stižitelnost?
37 Cine poate număra norii în înțelepciune, sau cine poate opri burdufurile cerului,
Kdo vypravovati bude o nebesích moudře? A láhvice nebeské kdo nastrojuje,
38 Când țărâna crește spre împietrire și bulgării de pământ se lipesc strâns împreună?
Aby svlažená země zase stuhnouti mohla, a hrudy se v hromadě držely?
39 Vei vâna prada pentru leu, sau vei sătura pofta leilor tineri,
Honíš-liž ty lvu loupež? A hltavost lvíčat naplňuješ-liž,
40 Când se culcă în vizuinile lor și rămân în adăpost pentru a sta la pândă?
Když se stulují v peleších svých, ustavičně z skrýší číhajíce?
41 Cine se îngrijește să dea corbului mâncarea sa? Când puii săi strigă către Dumnezeu ei rătăcesc din lipsă de mâncare.
Kdo připravuje krkavci pokrm jeho, když mladí jeho k Bohu silnému volají, a toulají se sem i tam pro nedostatek pokrmu?
