Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Отож, і від цього тремтить моє серце і зру́шилось з місця свого́.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Ува́жливо слухайте гук Його голосу, і грім, що несеться із уст Його, —
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
його Він пускає попід усім небом, а світло Своє — аж на кі́нці землі.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
За Ним грім ричить левом, гримить гу́ком своєї вели́чности, і його Він не стримує, почується голос Його.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Бог предивно гримить Своїм голосом, вчиняє великі діла́, яких не розуміємо ми.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
До снігу говорить Він: „Падай на землю!“а доще́ві та зливі: „Будьте сильні́!“
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Він руку печа́тає ко́жній люди́ні, щоб пізнали всі люди про ді́ло Його.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
І звір входить у схо́вище, і живе в своїх лі́гвищах.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Із кімна́ти південної буря прихо́дить, а з вітру півні́чного — хо́лод.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Від Божого по́диху лід повстає, і во́дна широкість тужа́віє.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Тако́ж Він обтя́жує ві́льгістю ту́чу, і світло своє розпоро́шує хмара,
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
і вона по околицях ходить та блукає за Його про́водом, щоб чинити все те, що накаже Він їй на поверхні вселе́нної, —
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
він наво́дить її чи на кару для кра́ю Свого, чи на милість.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Бери, Йове, оце до ушей, уставай і розваж Божі чу́да!
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Чи ти знаєш, що́ Бог накладає на них, і зая́снює світло із хмари Своєї?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Чи ти знаєш, як но́ситься хмара в повітрі, про чу́да Того, Який має безва́дне знання́,
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
ти, що ша́ти твої стають теплі, як сти́шується земля з по́лудня?
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Чи ти розтягав із Ним хмару, міцну́, немов дзе́ркало лите?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Навчи нас, що скажем Йому́? Через темність ми не впорядку́ємо слова́.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Чи Йому оповісться, що́ буду казати? Чи зміг хто сказа́ти, що Він знищений буде?
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
І тепер ми не бачимо світла, щоб світило у хмарах, та вітер пере́йде — і ви́чистить їх.
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Із півно́чі прихо́дить воно, немов золото те, та над Богом вели́чність страшна́.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
Всемогутній, — Його не знайшли ми, Він могутній у силі, але Він не мучить ніко́го судом та великою правдою.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Тому нехай люди бояться Його, бо на всіх мудросе́рдих не дивиться Він“.
