Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
A ESTO también se espanta mi corazón, y salta de su lugar.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Oid atentamente su voz terrible, y el sonido que sale de su boca.
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Debajo de todos los cielos lo dirige, y su luz hasta los fines de la tierra.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Después de ella bramará el sonido, tronará él con la voz de su magnificencia; y aunque sea oída su voz, no los detiene.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Tronará Dios maravillosamente con su voz; él hace grandes cosas, que nosotros no entendemos.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Porque á la nieve dice: Desciende á la tierra; también á la llovizna, y á los aguaceros de su fortaleza.
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Así hace retirarse á todo hombre, para que los hombres todos reconozcan su obra.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
La bestia se entrará en su escondrijo, y estaráse en sus moradas.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Del mediodía viene el torbellino, y el frío de los vientos del norte.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Por el soplo de Dios se da el hielo, y las anchas aguas son constreñidas.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Regando también llega á disipar la densa nube, y con su luz esparce la niebla.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
Asimismo por sus designios se revuelven las nubes en derredor, para hacer sobre la haz del mundo, en la tierra, lo que él les mandara.
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
Unas veces por azote, otras por causa de su tierra, otras por misericordia las hará parecer.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Escucha esto, Job; repósate, y considera las maravillas de Dios.
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
¿Supiste tú cuándo Dios las ponía en concierto, y hacía levantar la luz de su nube?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
¿Has tú conocido las diferencias de las nubes, las maravillas del Perfecto en sabiduría?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
¿Por qué están calientes tus vestidos cuando se fija el [viento del] mediodía sobre la tierra?
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
¿Extendiste tú con él los cielos, firmes como un espejo sólido?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Muéstranos qué le hemos de decir; [porque] nosotros no podemos componer [las ideas] á causa de las tinieblas.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
¿Será preciso contarle cuando yo hablaré? Por más que el hombre razone, quedará como abismado.
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
He aquí aún: no se puede mirar la luz esplendente en los cielos, luego que pasa el viento y los limpia,
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Viniendo de la parte del norte la dorada claridad. En Dios hay una majestad terrible.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
El [es] Todopoderoso, al cual no alcanzamos, grande en potencia; y en juicio y en multitud de justicia no afligirá.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Temerlo han por tanto los hombres: él no mira á los sabios de corazón.
