Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Tudi ob tem moje srce trepeta in je premaknjeno iz svojega mesta.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Pozorno prisluhnite hrupu njegovega glasu in zvoku, ki gre iz njegovih ust.
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Tega usmerja pod celotnim nebom in svoje bliskanje do koncev zemlje.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Za tem rjovi glas. Grmi z glasom svoje odličnosti in ne bo jih zadržal, ko se zasliši njegov glas.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Bog s svojim glasom čudovito grmi. Dela velike stvari, ki jih ne moremo doumeti.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Kajti snegu pravi: ›Bodi na zemlji, ‹ podobno majhnemu dežju in velikemu dežju njegove moči.
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Pečati roko vsakega človeka, da bi vsi ljudje lahko poznali njegovo delo.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
Potem gredo živali v brloge in ostanejo na svojih mestih.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Iz juga prihaja vrtinčast veter in mraz iz severa.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Z dihom Boga je dana zmrzal in širina vodá je omejena.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Tudi z namakanjem obtežuje debel oblak. Razpršuje svoj svetli oblak.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
Ta je obrnjen ob njegovih nasvetih, da lahko naredijo karkoli jim zapoveduje na obličju zemeljskega [kroga] na zemlji.
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
Povzroča mu, da pride, bodisi za grajanje ali za njegovo deželo ali za usmiljenje.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Prisluhni temu, oh Job. Stoj mirno in preudari čudovita Božja dela.
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Ali veš, kdaj jih je Bog razporedil in svetlobi svojega oblaka velel, da zasije?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Mar poznaš izravnavanja oblakov, čudovita dela njega, ki je popoln v spoznanju?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
Kako so tvoje obleke tople, ko z južnim vetrom umiri zemljo?
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Ali si ti z njim razprostrl nebo, ki je močno in kakor staljeno zrcalo?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Pouči nas, kaj mu bomo rekli, kajti svojega govora ne moremo urediti zaradi teme.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Mar mu bo povedano, da jaz govorim? Če človek govori, bo zagotovo požrt.
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
Sedaj ljudje ne vidimo svetle svetlobe, ki je v oblakih, toda veter gre mimo in jih očisti.
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Lepo vreme prihaja iz severa. Z Bogom je strašno veličanstvo.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
Glede Vsemogočnega, ne moremo ga srečati. Odličen je v moči, v sodbi in v obilici pravice. Ne bo prizadel.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Ljudje se ga zato bojijo. Ne ozira se na nobenega od tistih, ki so modrega srca.«
