Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
A nad tem zdumiewa się serce moje, i porusza się z miejsca swego.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Słuchajcie z pilnością grzmienia głosu jego, i dźwięku który wychodzi z ust jego.
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Pod wszystkiem niebem prosto go wypuszcza, a światłość jego po wszystkich kończynach ziemi.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Za nią wnet huczy dźwiękiem, grzmi głosem zacności swojej, i nie odkłada innych rzeczy, gdy bywa słyszany głos jego.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Dziwnie Bóg grzmi głosem swoim; sprawuje rzeczy tak wielkie, że ich rozumieć nie możemy.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Bo mówi do śniegu: Padaj na ziemię; także i do deszczu wolnego, i do deszczu gwałtownego.
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Rękę wszystkich ludzi zawiera, aby nikt z ludzi nie doglądał roboty swojej.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
Tedy zwierz wchodzi do jaskini, a w jamach swoich zostaje.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Wicher z skrytych miejsc wychodzi, a zima z wiatrów północnych.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Tchnieniem swojem Bóg czyni lód, tak iż się szerokość wód ściska.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Także dla pokropienia ziemi obciąża obłok, i rozpędza chmurę światłem swojem.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
A ten się obraca w koło według rady jego, aby czynił wszystko, co Bóg rozkaże, na oblicze okręgu ziemskiego.
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
A czyni to Bóg, że się stawia bądź na skaranie, bądź dla pożytku ziemi swojej, bądź dla jakiej dobroczynności.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Słuchajże tego pilnie, Ijobie! zastanów się, a uważaj dziwne sprawy Boże.
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Izali wiesz, kiedy co Bóg stanowi o tych rzeczach? albo gdy ma rozjaśnić światło obłoku swego?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Izali wiesz, co za waga obłoków? Izali wiesz cuda Doskonałego we wszelakiej umiejętności?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
Wieszże, jako cię szaty twoje ogrzewają, gdy ucisza ziemię od południa?
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Izażeś z nim rozpościerał niebiosa, które są trwałe, a zwierciadłu odlewanemu podobne?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Ukażże nam, co mu mamy powiedzieć; bo nie możemy sporządzić słów dla ciemności.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Izali mu kto odniesie to, cobym mówił? I owszem, gdyby to kto przedłożył, byłby pewnie pożarty.
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
Wszak teraz nie mogą ludzie patrzyć i na światło, gdy jest jasne na obłokach, gdy wiatr przechodzi, i przeczyszcza je.
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Od północy jako złoto przychodzi, ale w Bogu straszniejsza jest chwała.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
Wszechmogący jest, doścignąć go nie możemy; wielki w mocy, wszakże sądem i ostrą sprawiedliwością ludzi nie trapi.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Przetoż boją się go ludzie; nie ma względu na żadnego, by też był i najmędrszy.
