Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Ja, over dette forferdes mitt hjerte og hopper i mitt bryst.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Hør, hør braket av hans røst og det drønn som går ut av hans munn!
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Under hele himmelen lar han det fare, og han sender sitt lys til jordens ytterste ender.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Efterpå brøler røsten, han tordner med sin veldige røst; han holder ikke lynene tilbake når hans røst lar sig høre.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Gud tordner underfullt med sin røst; han gjør storverk, og vi forstår dem ikke.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Han sier til sneen: Fall til jorden! - og likeså til skyllregnet, sitt sterke skyllregn.
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Hvert menneskes hånd forsegler han, forat alle mennesker som han har skapt, må komme til å kjenne ham.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
Da går de ville dyr inn i sine huler, og de holder sig i sine hi.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Fra Sydens innerste kammer kommer storm, og med nordenvinden kommer kulde.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Av Guds ånde kommer is, og brede vann bindes.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Med væte fyller han skyen, og han spreder sine lynskyer,
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
og de svinger hit og dit, efter som han leder dem, forat de skal utføre alt det han byder dem, over den vide jord;
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
enten til tukt, når det er til gagn for hans jord, eller til velsignelse lar han dem komme.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Vend ditt øre til dette, Job! Stå stille og gi akt på Guds under!
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Forstår du hvorledes Gud styrer dem og lar sine skyers lyn blinke frem?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Forstår du hvorledes skyene svever om i luften, forstår du den Allvitendes under,
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
du hvis klær blir varme når jorden ligger og dormer i sønnenvind?
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Kan du med ham spenne ut himmelen, så fast som et speil av støpt metall?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Lær oss hvad vi skal si til ham! Vi kan ikke fremføre noget for bare mørke.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Skal det fortelles ham at jeg vil tale med ham? Har nogen sagt at han ønsker sin egen undergang?
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
Og nu, menneskene ser ikke lyset, enda det skinner klart på himmelen, og en vind er faret frem og har renset den.
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Fra Norden kommer gull; om Gud er der en forferdende herlighet.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
Den Allmektige finner vi ikke, han som er så stor i makt; men retten og den strenge rettferdighet krenker han ikke.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Derfor frykter menneskene ham; men han enser ikke nogen selvklok mann.
