Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Per questo mi batte forte il cuore e mi balza fuori dal petto.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Udite, udite, il rumore della sua voce, il fragore che esce dalla sua bocca.
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Il lampo si diffonde sotto tutto il cielo e il suo bagliore giunge ai lembi della terra;
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
dietro di esso brontola il tuono, mugghia con il suo fragore maestoso e nulla arresta i fulmini, da quando si è udita la sua voce;
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
mirabilmente tuona Dio con la sua voce opera meraviglie che non comprendiamo!
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Egli infatti dice alla neve: «Cadi sulla terra» e alle piogge dirotte: «Siate violente».
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Rinchiude ogni uomo in casa sotto sigillo, perché tutti riconoscano la sua opera.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
Le fiere si ritirano nei loro ripari e nelle loro tane si accovacciano.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Dal mezzogiorno avanza l'uragano e il freddo dal settentrione.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Al soffio di Dio si forma il ghiaccio e la distesa dell'acqua si congela.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Carica di umidità le nuvole e le nubi ne diffondono le folgori.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
Egli le fa vagare dappertutto secondo i suoi ordini, perché eseguiscano quanto comanda loro sul mondo intero.
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
Le manda o per castigo della terra o in segno di bontà.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Porgi l'orecchio a questo, Giobbe, soffèrmati e considera le meraviglie di Dio.
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Sai tu come Dio le diriga e come la sua nube produca il lampo?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Conosci tu come la nube si libri in aria, i prodigi di colui che tutto sa?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
Come le tue vesti siano calde quando non soffia l'austro e la terra riposa?
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Hai tu forse disteso con lui il firmamento, solido come specchio di metallo fuso?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Insegnaci che cosa dobbiamo dirgli. Noi non parleremo per l'oscurità.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Gli si può forse ordinare: «Parlerò io?». O un uomo può dire che è sopraffatto?
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
Ora diventa invisibile la luce, oscurata in mezzo alle nubi: ma tira il vento e le spazza via.
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Dal nord giunge un aureo chiarore, intorno a Dio è tremenda maestà.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
L’Onnipotente noi non lo possiamo raggiungere, sublime in potenza e rettitudine e grande per giustizia: egli non ha da rispondere.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Perciò gli uomini lo temono: a lui la venerazione di tutti i saggi di mente.
