Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Ezért remeg az én szívem, és csaknem kiszökik helyéből.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Halljátok meg figyelmetesen az ő hangjának dörgését, és a zúgást, a mely az ő szájából kijön!
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Az egész ég alatt szétereszti azt, és villámát is a földnek széléig.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Utána hang zendül, az ő fenségének hangjával mennydörög, s nem tartja vissza azt, ha szava megzendült.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Isten az ő szavával csudálatosan mennydörög, és nagy dolgokat cselekszik, úgy hogy nem érthetjük.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Mert azt mondja a hónak: Essél le a földre! És a zápor-esőnek és a zuhogó zápornak: Szakadjatok.
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Minden ember kezét lepecsétli, hogy megismerje minden halandó, hogy az ő műve.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
Akkor a vadállat az ő tanyájára húzódik, és az ő barlangjában marad.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Rejtekéből előjön a vihar, és az északi szelektől a fagy.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Isten lehellete által támad a jég, és szorul össze a víznek szélessége.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Majd nedvességgel öntözi meg a felleget, s áttöri a borulatot az ő villáma.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
És az köröskörül forog az ő vezetése alatt, hogy mindazt megtegyék, a mit parancsol nékik, a föld kerekségének színén.
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
Vagy ostorul, ha földjének úgy kell, vagy áldásul juttatja azt.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Vedd ezt füledbe Jób, állj meg és gondold meg az Istennek csudáit.
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Megtudod-é, mikor rendeli azt rájok az Isten, hogy villanjon az ő felhőjének villáma?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Tudod-é, hogy miként lebegnek a felhők, vagy a tökéletes tudásnak csudáit érted-é?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
Miképen melegülnek át ruháid, mikor nyugton van a föld a déli széltől?
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Vele együtt terjesztetted-é ki az eget, a mely szilárd, mint az aczéltükör?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Mondd meg nékünk, mit szóljunk néki? A setétség miatt semmit sem kezdhetünk.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Elbeszélik-é néki, ha szólok? Ha elmondaná valaki: bizony vége volna!
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
Néha nem látják a napot, bár az égen ragyog; de szél fut át rajta és kiderül.
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Észak felől aranyszínű világosság támad, Isten körül félelmetes dicsőség.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
Mindenható! Nem foghatjuk meg őt; nagy az ő hatalma és ítélő ereje, és a tiszta igazságot el nem nyomja.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Azért rettegjék őt az emberek; a kevély bölcsek közül nem lát ő egyet sem.
