Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Igenis, ezért remeg szívem s felszökken helyéből.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Hallva halljátok hangja háborgását s a morajt, mely szájából kél;
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
az egész ég alatt van terjedése és fénye a föld szélein.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Utána ordít a hang: dörög fenséges hangján, s nem tartja vissza, midőn hallatszik hangja.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Csodásan dörög Isten a hangján, nagyokat tesz, s nem ismerjük meg.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Mert a hónak mondja: szállj a földre, meg a hulló esőnek, hatalmasan hulló esőjének
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Minden ember kezét lepecsételi, hogy megismerje alkotását minden halandó.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
S bemegy a vad a leshelyre, és tanyáiban lakozik.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
A kamarából szélvész jő és a szóró szelektől a hideg.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Isten leheletétől jég keletkezik s a vizek tágassága szilárddá lesz.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Nedvességgel meg is terheli a felleget, szétterjeszti fényének felhőjét.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
S az körökben egyre forog, kormányzása által, cselekvésök szerint, bár mire rendeli őket a földkerekség színén;
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
hol ostorul, ha földjének javára van, hol szeretetre nyújtja.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Figyelj erre, Jób, állj meg és vedd észre Isten csodáit!
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Tudsz-e róla, midőn Isten ügyel rájuk, s tündökölteti felhőjének fényét?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Tudsz-e a fellegnek lengéséről, a tökéletes tudásúnak csodáiról?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
Te, kinek melegek a ruhái, midőn a földet pihenteti a déli szél által.
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Vele boltozod a mennyeket, melyek erősek, mint a szilárd tükör?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Tudasd velünk, mit mondjunk neki! Mit sem hozhatunk fel a sötétség miatt.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Jelentetik-e neki, hogy beszélek, avagy szólt-e ember, hogy elpusztíttassék?
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
Most ugyan nem látni a fényt, mely ragyogó a mennyekben; de a szél átvonul s megtisztítja azokat.
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Észak felől arany jön, Isten mellett félelmes fenség.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
A Mindenhatót, nem érjük őt fel, a nagy erejűt, de a jogot és teljes igazságot nem sérti meg.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Azért félik őt az emberek, nem nézi ő mind a bölcsszívűeket.
