Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Ja, darüber erzittert mein Herz und bebt empor von seiner Stelle.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
O hört, hört das Grollen seiner Stimme und das Brausen, das aus seinem Munde kommt!
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Unter den ganzen Himmel hin entfesselt er es und sein Licht über die Säume der Erde.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Hinter ihm drein brüllt eine Stimme; er donnert mit seiner majestätischen Stimme und hält sie nicht zurück, wenn seine Stimme erschallt.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Gott donnert mit seiner Stimme wunderbar - er, der Großes thut, das für uns unbegreiflich ist.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Denn zum Schnee spricht er: Falle zur Erde! und zum Regenguß und zu seinen gewaltigen Regengüssen.
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Aller Menschen Hand versiegelt er, damit alle Leute sein Thun erkennen.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
Dann geht das Wild ins Versteck und ruht in seinen Lagerstätten.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Aus der Kammer kommt der Sturm, und aus den Speichern die Kälte.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Durch Gottes Odem giebt es Eis, und des Wassers Weite liegt in Enge.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Auch mit Naß belastet er die Wolke, streut weithin aus sein Lichtgewölk.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
Das aber wendet sich ringsumher nach seiner Leitung gemäß ihrem Thun, zu Allem, was er ihnen gebeut über die Erdenwelt hin -
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
bald als Rute, wenn es seiner Erde dient, bald zum Segen läßt er es treffen.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Vernimm dies, o Hiob! Steh still und beachte die Wunder Gottes!
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Begreifst du es, wenn Gott ihnen Auftrag erteilt und das Licht seiner Wolken leuchten läßt?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Begreifst du der Wolke Schweben, die Wunder des an Einsicht Vollkommenen?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
du, dessen Kleider heiß sind, wenn die Erde infolge des Südwinds ruht.
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Wölbst du mit ihm die lichten Höhen, die fest sind wie ein gegossener Spiegel?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Thue uns kund, was wir ihm sagen sollen! Wir können nichts vorbringen vor Finsternis!
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Soll ihm gemeldet werden, daß ich reden will? oder hat je ein Mensch gefordert, daß er vernichtet werde?
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
Jetzt freilich sieht man nicht das Sonnenlicht, das hinter den Wolken helle leuchtet; doch ein Wind fährt daher und reinigt sie.
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Aus dem Norden kommt das Gold; um Gott lagert furchtbare Majestät.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
Den Allmächtigen erreichen wir nicht, ihn, der von erhabener Macht ist; aber das Recht und die volle Gerechtigkeit beugt er nicht.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Darum fürchten ihn die Menschen; alle die Selbstklugen sieht er nicht an.
