Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Pri tio tremas mia koro Kaj saltas de sia loko.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Aŭskultu atente en la bruo Lian voĉon, Kaj la sonojn, kiuj eliras el Lia buŝo.
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Sub la tutan ĉielon Li kurigas tion, Kaj Sian lumon al la randoj de la tero.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Post ĝi ekbruas la tondro; Li tondras per Sia majesta voĉo, Kaj oni ne povas tion haltigi, kiam aŭdiĝas Lia voĉo.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Mirinde tondras Dio per Sia voĉo; Li faras ion grandan, sed ne konatan.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Al la neĝo Li diras: Falu sur la teron; Ankaŭ al la pluvego, al Siaj fortaj pluvegoj.
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Sur la manon de ĉiu homo Li metas sigelon, Por ke ĉiuj homoj sciu Lian faron.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
La sovaĝa besto iras en sian kavon Kaj restas en sia loĝejo.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
El la sudo venas ventego, Kaj de la nordo venas malvarmo.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
De la spiro de Dio venas frosto, Kaj vasta akvo fariĝas kvazaŭ fandaĵo.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
La nubojn Li pezigas per akvo, Kaj nubo disŝutas Lian lumon.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
Li direktas ilin ĉirkaŭen, kien Li volas, Por ke ili plenumu ĉion, kion Li ordonas al ili, sur la tero:
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
Ĉu por puno de ia lando, Ĉu por favorkoraĵo Li ilin direktas.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Atentu tion, Ijob; Staru, kaj konsideru la miraklojn de Dio.
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Ĉu vi scias, kiamaniere Dio agigas ilin Kaj aperigas lumon el Sia nubo?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Ĉu vi komprenas, ĉe la distiro de nubo, La miraklojn de Tiu, kiu estas la plej perfekta en la sciado?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
Kiamaniere viaj vestoj varmiĝas, Kiam la tero kvietiĝas de sude?
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Ĉu vi povas etendi kun Li la ĉielon, Firman kiel fandita spegulo?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Sciigu al ni, kion ni devas diri al Li; Mi nenion povas elkonjekti pro mallumo.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Ĉu estos rakontita al Li tio, kion mi parolas? Se iu parolos, li pereos.
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
Nun oni ne povas rigardi la lumon, kiu hele lumas en la ĉielo, Kiam la vento pasas kaj purigas ĝin.
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
De norde venas oro; Ĉirkaŭ Dio estas terura brilo.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
La Plejpotenculon ni ne povas kompreni. Li estas granda en forto, justo, kaj vero; Li neniun premas.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Tial respektegas Lin la homoj; Kaj Li atentas neniun el la saĝuloj.
