Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Ja, hierover siddert mijn hart, En springt op van zijn plaats.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Hoort, hoort het bulderen van zijn stem, Het gebrom, dat komt uit zijn mond.
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Langs heel de hemel slingert Hij zijn bliksem, En tot de grenzen der aarde.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Zijn stem gromt achter Hem aan, Hij dondert met zijn machtige kreet; Hij houdt de bliksem niet terug, Wanneer zijn stem zich laat horen.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Maar ook wonderen wrocht God door zijn stem, Doet grote, onbegrijpelijke dingen!
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Hij spreekt tot de sneeuw: Val op aarde neer; Tot de regenstromen: Weest hevig!
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Dan sluit Hij alle mensen op, Opdat ieder sterveling zijn werk erkent;
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
Ook de dieren zoeken hun schuilplaats op, En leggen zich neer in hun holen.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Uit zijn kamer komt de wervelwind, Uit zijn voorraadschuren de koude;
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Door de adem Gods wordt het ijs gestolten, De watervlakte in boeien gelegd;
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Het zwerk belaadt Hij met dampen, En spreidt zijn lichtende wolken uit.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
Ze zweven naar alle kanten rond, En gaan, zoals Hij het beschikt, Om te volbrengen, wat Hij hun gebiedt, Op de oppervlakte der aarde:
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
Is het tot straf, ze volbrengen zijn wil; Is het tot zegen, ze voeren hem uit.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Job, schenk er uw aandacht aan, Houd op, en let op Gods wonderen!
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Begrijpt ge, hoe God ze gebiedt, En het licht van zijn wolken doet flitsen;
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Begrijpt ge iets van het zweven der wolken, Van de wonderwerken van den Alwetende?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
Gij, wiens kleren te warm zijn, Als de aarde amechtig van de zuidenwind ligt:
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Kunt gij, evenals Hij, het zwerk tot een uitspansel strijken, Vast als een spiegel van gegoten metaal?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Laat mij weten, wat wij Hem zullen zeggen, Wij, die door de duisternis hulpeloos staan!
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Zal deze wijken wanneer ik het zeg; Worden weggevaagd, als de mens het beveelt?
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
Neen, thans aanschouwt men geen licht, Het is door de wolken verduisterd; Maar een wind steekt op, en bezemt ze weg:
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
En uit het Noorden breekt de goudglans door! God is van ontzagwekkende luister omringd:
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
Wij dringen dus niet tot den Almachtige door! Hij is groot in kracht en gerechtigheid; Hij is de Heer van het recht, die nimmer verdrukt!
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Daarom moeten de mensen Hem vrezen, Doorgronden Hem al de wijzen niet!
