Iov 37
1 La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
Takéť se i nad tím děsí srdce mé, až se pohybuje z místa svého.
2 Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
Poslouchejte pilně hřmotného hlasu jeho, a zvuku z úst jeho pocházejícího.
3 El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
Pode všecka nebesa jej rozprostírá, a světlo své k krajům země.
4 După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
Za nímž zvučí hlukem, a hřímá hlasem důstojnosti své, aniž mešká s jinými věcmi, když se slýchá hlas jeho.
5 Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
Bůh silný hřímá hlasem svým předivně, činí veliké věci, a však nemůžeme rozuměti, jak.
6 Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
Sněhu zajisté říká: Buď na zemi, tolikéž pršce dešťové, ano i přívalu násilnému.
7 El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
Zavírá ruku všelikého člověka, aby žádný z lidí nemohl konati díla svého.
8 Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
Tehdáž i zvěř vchází do skrýše, a v peleších svých obývá.
9 Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
Z skrýše vychází vichřice, a od půlnoční strany zima.
10 Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
Dchnutím Bůh silný dává mráz, až se široké vody zavírají.
11 De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
Také i při svlažování země pohybuje oblakem, a rozhání mračno světlem svým.
12 Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
A tentýž sem i tam obrací se moudrostí jeho, aby činil, což by mu koli přikázal na tváři okršlku zemského.
13 El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
Buď k trestání, neb pro zemi svou, buď k prokazování dobrotivosti, spraví to, že se postaví.
14 Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
Pozorujž toho, Jobe, zastav se a podívej se divům Boha silného.
15 Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
Víš-li, kdy Bůh ukládá co o těch věcech, aneb kdy chce osvěcovati světlem oblaky své?
16 Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
Znáš-li, jak se vznášejí oblakové, a jiné divy dokonalého v uměních?
17 Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
A že tě roucho tvé zahřívati bude, když Bůh zemi pokojnou činí větry poledními?
18 Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
Roztahoval-li jsi s ním nebesa trvánlivá, k zrcadlu slitému podobná?
19 Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
Poukaž nám, co bychom řekli jemu; nebo nemůžeme ani řeči zpořádati pro temnost.
20 I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
Zdaž jemu kdo oznámí, co bych já mluvil? Pakli by kdo za mne mluvil, jistě že by byl sehlcen.
21 Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
Ano nyní nemohou patřiti lidé na světlo, když jest jasné na oblacích, když je vítr prochází a vyčišťuje,
22 Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
Od půlnoční strany s jasnem jako zlato přicházeje, ale v Bohu hroznější jest sláva.
23 Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
Všemohoucí, jehož vystihnouti nemůžeme, ač jest veliký v moci, však soudem a přísnou spravedlností netrápí.
24 De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
Protož bojí se ho lidé; neohlédá se na žádného z těch, kdož jsou moudrého srdce.
