Iov 36
1 Elihu de asemenea a continuat și a spus:
Addens quoque Eliu, haec locutus est:
2 Permite-mi încă puțin și îți voi arăta că mai [am] să vorbesc pentru Dumnezeu.
Sustine me paululum, et indicabo tibi: adhuc enim habeo quod pro Deo loquar.
3 Îmi voi aduce cunoașterea de departe și voi atribui dreptate Făcătorului meu.
Repetam scientiam meam a principio, et operatorem meum probabo iustum.
4 Căci cu adevărat cuvintele mele nu vor fi false, cel desăvârșit în cunoaștere este cu tine.
Vere enim absque mendacio sermones mei, et perfecta scientia probabitur tibi.
5 Iată, Dumnezeu este puternic și nu disprețuiește pe nimeni, el este puternic în tărie și în înțelepciune.
Deus potentes non abiicit, cum et ipse sit potens.
6 El nu păstrează viața celui stricat, ci dă dreptate celor săraci.
Sed non salvat impios, et iudicium pauperibus tribuit.
7 El nu își ia ochii de la cei drepți, ci ei sunt pe tron cu împărați; da, el îi întemeiază pentru totdeauna, iar ei sunt înălțați.
Non auferet a iusto oculos suos, et reges in solio collocat in perpetuum, et illic eriguntur.
8 Și dacă sunt legați în cătușe și sunt ținuți în funii ale nenorocirii,
Et si fuerint in catenis, et vinciantur funibus paupertatis.
9 Atunci le arată lucrarea lor și fărădelegile lor pe care le-au întrecut.
Indicabit eis opera eorum, et scelera eorum, quia violenti fuerunt.
10 El de asemenea le deschide urechea la disciplină și le poruncește să se întoarcă de la nelegiuire.
Revelabit quoque aurem eorum, ut corripiat: et loquetur, ut revertantur ab iniquitate.
11 Dacă ei ascultă de el și îl servesc, își vor petrece zilele în prosperitate și anii lor în plăceri.
Si audierint et observaverint, complebunt dies suos in bono, et annos suos in gloria:
12 Dar dacă nu ascultă de el, vor pieri prin sabie și vor muri fără cunoaștere.
Si autem non audierint, transibunt per gladium, et consumentur in stultitia.
13 Dar fățarnicii în inimă îngrămădesc furie, ei nu strigă când îi leagă.
Simulatores et callidi provocant iram Dei, neque clamabunt cum vincti fuerint.
14 Ei mor la tinerețe și viața lor este printre cei necurați.
Morietur in tempestate anima eorum, et vita eorum inter effeminatos.
15 El eliberează pe cel sărac în nenorocirea lui și le deschide urechile în oprimare.
Eripiet de angustia sua pauperem, et revelabit in tribulatione aurem eius.
16 Chiar așa te-ar fi mutat dintr-un loc strâmt într-unul larg, unde nu este strâmtorare și ceea ce ar fi pus pe masa ta ar fi plin de grăsime.
Igitur salvabit te de ore angusto latissime, et non habente fundamentum subter se: requies autem mensae tuae erit plena pinguedine.
17 Dar ai împlinit judecata celui stricat, judecată și justiție te apucă.
Causa tua quasi impii iudicata est, causam iudiciumque recipies.
18 Pentru că este furie, ferește-te ca nu cumva el să te ia cu lovitura lui, atunci o mare răscumpărare nu te va elibera.
Non te ergo superet ira, ut aliquem opprimas: nec multitudo donorum inclinet te.
19 Va prețui el bogățiile tale? Nu, nici aur, nici toate forțele tăriei.
Depone magnitudinem tuam absque tribulatione, et omnes robustos fortitudine.
20 Nu dori noaptea, când oamenii sunt stârpiți din locul lor.
Ne protrahas noctem, ut ascendant populi pro eis.
21 Fii atent, nu privi nelegiuirea, pentru că aceasta ai ales mai degrabă decât nenorocire.
Cave ne declines ad iniquitatem: hanc enim coepisti sequi post miseriam.
22 Iată, Dumnezeu înalță prin puterea sa, cine învață ca el?
Ecce, Deus excelsus in fortitudine sua, et nullus ei similis in legislatoribus.
23 Cine i-a rânduit calea sa? Sau cine poate spune: Tu ai lucrat nelegiuire?
Quis poterit scrutari vias eius? aut quis potest ei dicere: Operatus es iniquitatem?
24 Amintește-ți să îi preamărești lucrarea, pe care oamenii o privesc.
Memento quod ignores opus eius, de quo cecinerunt viri.
25 Fiecare o poate vedea; omul o poate privi de departe.
Omnes homines vident eum, unusquisque intuetur procul.
26 Iată, Dumnezeu este mare și nu îl cunoaștem, nici numărul anilor săi nu poate fi cercetat.
Ecce, Deus magnus vincens scientiam nostram: numerus annorum eius inaestimabilis.
27 Pentru că el micșorează picăturile de apă; ele toarnă ploaie după aburul lor,
Qui aufert stillas pluviae, et effundit imbres ad instar gurgitum.
28 Pe care norii o picură și o răspândesc abundent peste om.
Qui de nubibus fluunt, quae praetexunt cuncta desuper.
29 De asemenea poate cineva înțelege răspândirile norilor, sau zgomotul tabernacolului său?
Si voluerit extendere nubes quasi tentorium suum.
30 Iată, el întinde lumina lui peste acesta și acoperă fundul mării.
Et fulgurare lumine suo desuper, cardines quoque maris operiet.
31 Fiindcă prin ei judecă el pe oameni; el dă mâncare din abundență.
Per haec enim iudicat populos, et dat escas multis mortalibus.
32 Cu nori el acoperă lumina și îi poruncește să nu lumineze prin norul din mijloc.
In manibus abscondit lucem, et praecepit ei ut rursus adveniat.
33 Tunetul lor arată despre aceasta, vitele de asemenea arată cu privire la abur.
Annunciat de ea amico suo, quod possessio eius sit, ut ad eam possit ascendere.
