Iov 36
1 Elihu de asemenea a continuat și a spus:
And Elihu addeth and saith: —
2 Permite-mi încă puțin și îți voi arăta că mai [am] să vorbesc pentru Dumnezeu.
Honour me a little, and I shew thee, That yet for God [are] words.
3 Îmi voi aduce cunoașterea de departe și voi atribui dreptate Făcătorului meu.
I lift up my knowledge from afar, And to my Maker I ascribe righteousness.
4 Căci cu adevărat cuvintele mele nu vor fi false, cel desăvârșit în cunoaștere este cu tine.
For, truly, my words [are] not false, The perfect in knowledge [is] with thee.
5 Iată, Dumnezeu este puternic și nu disprețuiește pe nimeni, el este puternic în tărie și în înțelepciune.
Lo, God [is] mighty, and despiseth not, Mighty [in] power [and] heart.
6 El nu păstrează viața celui stricat, ci dă dreptate celor săraci.
He reviveth not the wicked, And the judgment of the poor appointeth;
7 El nu își ia ochii de la cei drepți, ci ei sunt pe tron cu împărați; da, el îi întemeiază pentru totdeauna, iar ei sunt înălțați.
He withdraweth not from the righteous His eyes, And [from] kings on the throne, And causeth them to sit for ever, and they are high,
8 Și dacă sunt legați în cătușe și sunt ținuți în funii ale nenorocirii,
And if prisoners in fetters They are captured with cords of affliction,
9 Atunci le arată lucrarea lor și fărădelegile lor pe care le-au întrecut.
Then He declareth to them their work, And their transgressions, Because they have become mighty,
10 El de asemenea le deschide urechea la disciplină și le poruncește să se întoarcă de la nelegiuire.
And He uncovereth their ear for instruction, And saith that they turn back from iniquity.
11 Dacă ei ascultă de el și îl servesc, își vor petrece zilele în prosperitate și anii lor în plăceri.
If they do hear and serve, They complete their days in good, And their years in pleasantness.
12 Dar dacă nu ascultă de el, vor pieri prin sabie și vor muri fără cunoaștere.
And if they do not hearken, By the dart they pass away, And expire without knowledge.
13 Dar fățarnicii în inimă îngrămădesc furie, ei nu strigă când îi leagă.
And the profane in heart set the face, They cry not when He hath bound them.
14 Ei mor la tinerețe și viața lor este printre cei necurați.
Their soul dieth in youth, And their life among the defiled.
15 El eliberează pe cel sărac în nenorocirea lui și le deschide urechile în oprimare.
He draweth out the afflicted in his affliction, And uncovereth in oppression their ear.
16 Chiar așa te-ar fi mutat dintr-un loc strâmt într-unul larg, unde nu este strâmtorare și ceea ce ar fi pus pe masa ta ar fi plin de grăsime.
And also He moved thee from a strait place, [To] a broad place — no straitness under it, And the sitting beyond of thy table Hath been full of fatness.
17 Dar ai împlinit judecata celui stricat, judecată și justiție te apucă.
And the judgment of the wicked thou hast fulfilled, Judgment and justice are upheld — because of fury,
18 Pentru că este furie, ferește-te ca nu cumva el să te ia cu lovitura lui, atunci o mare răscumpărare nu te va elibera.
Lest He move thee with a stroke, And the abundance of an atonement turn thee not aside.
19 Va prețui el bogățiile tale? Nu, nici aur, nici toate forțele tăriei.
Doth He value thy riches? He hath gold, and all the forces of power.
20 Nu dori noaptea, când oamenii sunt stârpiți din locul lor.
Desire not the night, For the going up of peoples in their stead.
21 Fii atent, nu privi nelegiuirea, pentru că aceasta ai ales mai degrabă decât nenorocire.
Take heed — do not turn unto iniquity, For on this thou hast fixed Rather than [on] affliction.
22 Iată, Dumnezeu înalță prin puterea sa, cine învață ca el?
Lo, God doth sit on high by His power, Who [is] like Him — a teacher?
23 Cine i-a rânduit calea sa? Sau cine poate spune: Tu ai lucrat nelegiuire?
Who hath appointed unto Him his way? And who said, 'Thou hast done iniquity?'
24 Amintește-ți să îi preamărești lucrarea, pe care oamenii o privesc.
Remember that thou magnify His work That men have beheld.
25 Fiecare o poate vedea; omul o poate privi de departe.
All men have looked on it, Man looketh attentively from afar.
26 Iată, Dumnezeu este mare și nu îl cunoaștem, nici numărul anilor săi nu poate fi cercetat.
Lo, God [is] high, And we know not the number of His years, Yea, there [is] no searching.
27 Pentru că el micșorează picăturile de apă; ele toarnă ploaie după aburul lor,
When He doth diminish droppings of the waters, They refine rain according to its vapour,
28 Pe care norii o picură și o răspândesc abundent peste om.
Which clouds do drop, They distil on man abundantly.
29 De asemenea poate cineva înțelege răspândirile norilor, sau zgomotul tabernacolului său?
Yea, doth [any] understand The spreadings out of a cloud? The noises of His tabernacle?
30 Iată, el întinde lumina lui peste acesta și acoperă fundul mării.
Lo, He hath spread over it His light, And the roots of the sea He hath covered,
31 Fiindcă prin ei judecă el pe oameni; el dă mâncare din abundență.
For by them He doth judge peoples, He giveth food in abundance.
32 Cu nori el acoperă lumina și îi poruncește să nu lumineze prin norul din mijloc.
By two palms He hath covered the light, And layeth a charge over it in meeting,
33 Tunetul lor arată despre aceasta, vitele de asemenea arată cu privire la abur.
He sheweth by it [to] his friend substance, Anger against perversity.
