< Iov 32 >

1 Astfel acești trei bărbați au încetat să îi răspundă lui Iov, pentru că el era drept în proprii ochi.
Y cesaron estos tres varones de responder a Job, por cuanto él era justo en sus ojos.
2 Atunci s-a aprins furia lui Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din rudenia lui Ram, împotriva lui Iov s-a aprins furia lui, fiindcă el s-a declarat drept pe sine însuși mai degrabă decât pe Dumnezeu.
Y Eliú, hijo de Baraquel, Buzita, de la familia de Ram, se enojó con furor contra Job: enojóse con furor, por cuanto justificaba su vida más que a Dios.
3 De asemenea furia lui s-a aprins împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu au găsit răspuns și totuși l-au condamnat pe Iov.
Enojóse asimismo con furor contra sus tres amigos, por cuanto no hallaban que responder, habiendo condenado a Job.
4 Și Elihu a așteptat până ce Iov a vorbit, pentru că ei erau mai bătrâni decât el.
Y Eliú había esperado a Job en la disputa; porque todos eran más viejos de días que él.
5 Când Elihu a văzut că nu mai era răspuns în gura acestor trei bărbați, atunci furia lui s-a aprins.
Y viendo Eliú que no había respuesta en la boca de aquellos tres varones, su furor se encendió.
6 Și Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis: Eu sunt tânăr și voi sunteți foarte bătrâni, de aceea m-am temut și nu am cutezat să vă arăt opinia mea.
Y respondió Eliú, hijo de Baraquel, Buzita, y dijo: Yo soy menor de días, y vosotros viejos; por tanto he tenido miedo, y he temido de declararos mi opinión.
7 Am spus: Zilele să vorbească și mulțimea de ani să învețe înțelepciune.
Yo decía: Los días hablarán, y la muchedumbre de años declarará sabiduría.
8 Dar este un duh în om și insuflarea celui Atotputernic le dă înțelegere.
Ciertamente espíritu hay en el hombre, e inspiración del Omnipotente los hace que entiendan.
9 Marii bărbați nu sunt întotdeauna înțelepți, nici cei bătrâni nu înțeleg judecata.
No los grandes son los sabios: ni los viejos entienden el derecho.
10 De aceea am spus: Dați-mi ascultare; și voi arăta opinia mea.
Por tanto yo dije: Escuchádme, declararé mi sabiduría yo también.
11 Iată, am așteptat după cuvintele voastre; am deschis urechea la argumentele voastre, în timp ce ați cercetat ce să spuneți.
He aquí, yo he esperado a vuestras razones, he escuchado vuestros argumentos entre tanto que buscáis palabras.
12 Da, v-am dat atenție și, iată, nu a fost niciunul dintre voi care să îl fi convins pe Iov, sau care să fi răspuns cuvintelor sale;
Y aun os he considerado, y he aquí, que no hay de vosotros quien redarguya a Job, y responda a sus razones.
13 Ca nu cumva să spuneți: Noi am găsit înțelepciune; Dumnezeu îl trântește, nu omul.
Porque no digáis: Nosotros hemos hallado sabiduría: Dios le desechó, y no hombre.
14 Acum el nu a îndreptat cuvintele sale împotriva mea, nici nu îi voi răspunde cu vorbirile voastre.
Ni tampoco Job enderezó a mi sus palabras, ni yo le responderé con vuestras razones.
15 Ei au fost uimiți, nu au mai răspuns, au părăsit vorbirea.
Espantáronse, no respondieron más, quitáronseles las hablas.
16 Când am așteptat (căci nu vorbeau, ci stăteau liniștiți și nu mai răspundeau);
Y yo esperé, porque no hablaban: antes pararon, y no respondieron más.
17 Am spus: Voi răspunde și partea mea, de asemenea voi arăta opinia mea.
Responderé pues también yo mi parte, declararé también yo mi opinión:
18 Căci sunt plin de cuvinte, duhul dinăuntrul meu mă constrânge.
Porque estoy lleno de palabras: y el espíritu de mi vientre me constriñe.
19 Iată, pântecul meu este ca vinul care nu are ieșire; este gata să pleznească precum burdufurile noi.
De cierto mi vientre es como el vino que no tiene respiradero, y se rompe como odres nuevos.
20 Voi vorbi ca să mă înviorez; îmi voi deschide buzele și voi răspunde.
Hablaré pues, y respiraré: abriré mis labios, y responderé.
21 Nu mă lăsați, vă rog, să părtinesc fața vreunui om, nici nu mă lăsați să dau titluri lingușitoare omului.
No haré ahora acepción de personas, ni usaré con hombre de lisonjeros títulos.
22 Căci nu știu să dau titluri lingușitoare; făcând astfel, făcătorul meu m-ar lua curând.
Porque no sé hablar lisonjas: de otra manera en breve me consuma mi hacedor.

< Iov 32 >