Iov 31

1 Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?

Ett förbund slöt jag med mina ögon: aldrig skulle jag skåda efter någon jungfru.

2 Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?

Vilken lott finge jag eljest av Gud i höjden, vilken arvedel av den Allsmäktige därovan?

3 Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?

Ofärd kommer ju över de orättfärdiga, och olycka drabbar ogärningsmän.

4 Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?

Ser icke han mina vägar, räknar han ej alla mina steg?

5 Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,

Har jag väl umgåtts med lögn, och har min fot varit snar till svek?

6 Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.

Nej, må jag vägas på en riktig våg, så skall Gud förnimma min ostrafflighet.

7 Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,

Hava mina steg vikit av ifrån vägen, har mitt hjärta följt efter mina ögon, eller låder vid min händer en fläck?

8 Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.

Då må en annan äta var jag har sått, och vad jag har planterat må ryckas upp med roten.

9 Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,

Har mitt hjärta låtit dåra sig av någon kvinna, så att jag har stått på lur vid min nästas dörr?

10 Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.

Då må min hustru mala mjöl åt en annan, och främmande män må då famntaga henne.

11 Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.

Ja, sådant hade varit en skändlighet, en straffbar missgärning hade det varit,

12 Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.

en eld som skulle förtära intill avgrunden och förhärja till roten all min gröda.

13 Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;

Har jag kränkt min tjänares eller tjänarinnas rätt, när de hade någon tvist med mig?

14 Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?

Vad skulle jag då göra, när Gud stode upp, och när han hölle räfst, vad kunde jag då svara honom?

15 Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?

Han som skapade mig skapade ju och dem i moderlivet, han, densamme, har berett dem i modersskötet.

16 Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;

Har jag vägrat de arma vad de begärde eller låtit änkans ögon försmäkta?

17 Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;

Har jag ätit mitt brödstycke allena, utan att den faderlöse och har fått äta därav?

18 (Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);

Nej, från min ungdom fostrades han hos mig såsom hos en fader, och från min moders liv var jag änkors ledare.

19 Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,

Har jag kunnat se en olycklig gå utan kläder, se en fattig ej äga något att skyla sig med?

20 Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,

Måste ej fastmer hans länd välsigna mig, och fick han ej värma sig i ull av mina lamm?

21 Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,

Har jag lyft min hand mot den faderlöse, därför att jag såg mig hava medhåll i porten?

22 Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.

Då må min axel lossna från sitt fäste och min arm brytas av ifrån sin led.

23 Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.

Jag måste då frukta ofärd ifrån Gud och skulle stå maktlös inför hans majestät.

24 Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;

Har jag satt mitt hopp till guldet och kallat guldklimpen min förtröstan?

25 Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,

Var det min glädje att min rikedom blev så stor, och att min hand förvärvade så mycket?

26 Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,

Hände det, när jag såg solljuset, huru det sken, och månen, huru härligt den gick fram,

27 Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,

att mitt hjärta hemligen lät dåra sig, så att jag med handkyss gav dem min hyllning?

28 Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.

Nej, också det hade varit en straffbar missgärning; därmed hade jag ju förnekat Gud i höjden.

29 Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,

Har jag glatt mig åt min fiendes ofärd och fröjdats, när olycka träffade honom?

30 Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.

Nej, jag tillstadde ej min mun att synda så, ej att med förbannelse begära hans liv.

31 Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!

Och kan mitt husfolk icke bevittna att envar fick mätta sig av kött vid mitt bord?

32 Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.

Främlingen behövde ej stanna över natten på gatan, mina dörrar lät jag stå öppna utåt vägen.

33 Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;

Har jag på människovis skylt mina överträdelser och gömt min missgärning i min barm,

34 M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?

av fruktan för den stora hopen och av rädsla för stamfränders förakt, så att jag teg och ej gick utom min dörr?

35 O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.

Ack att någon funnes, som ville höra mig! Jag har sagt mitt ord. Den Allsmäktige må nu svara mig; ack att jag finge min vederparts motskrift!

36 Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.

Sannerligen, jag skulle då bära den högt på min skuldra, såsom en krona skulle jag fästa den på mig.

37 I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.

Jag ville då göra honom räkenskap för alla mina steg, lik en furste skulle jag då träda inför honom.

38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,

Har min mark höjt rop över mig, och hava dess fåror gråtit med varandra?

39 Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,

Har jag förtärt dess gröda obetald eller utpinat dess brukares liv?

40 Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.

Då må törne växa upp för vete, och ogräs i stället för korn. Slut på Jobs tal.