Iov 31
1 Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?
En pakt hadde jeg gjort med mine øine, at jeg ikke skulde se på en jomfru.
2 Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?
Hvad lodd vilde jeg ellers få av Gud i himmelen, eller hvad arv av den Allmektige i det høie?
3 Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?
Rammer ikke fordervelse den urettferdige, og ulykke dem som gjør det onde?
4 Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?
Ser ikke han mine veier, og teller han ikke alle mine skritt?
5 Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,
Dersom jeg har faret frem med falskhet, og min fot har hastet til svik
6 Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.
- la Gud veie mig på rettferds vektskål, og han skal se at jeg er uten skyld -
7 Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,
dersom mine skritt har bøid av fra veien, og mitt hjerte har fulgt mine øine, og dersom der er nogen flekk på mine hender,
8 Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.
gid da en annen må ete det jeg har sådd, og gid det jeg har plantet, må rykkes op med rot!
9 Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
Dersom mitt hjerte har latt sig dåre for en kvinnes skyld, og jeg har luret ved min næstes dør,
10 Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.
gid da min hustru må male korn for en annen, og andre menn bøie sig over henne!
11 Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.
For slikt er en skjenselsdåd, det er en misgjerning, hjemfalt til dom;
12 Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.
det er en ild som fortærer like til avgrunnen; alt mitt gods skulde den gjøre ende på.
13 Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;
Har jeg krenket min træls og min trælkvinnes rett, når de hadde nogen trette med mig?
14 Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?
Hvad skulde jeg da gjøre om Gud stod op, og hvad skulde jeg svare ham om han gransket saken?
15 Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?
Har ikke han som skapte mig i mors liv, skapt også dem, og har ikke en og den samme dannet oss i mors liv?
16 Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;
Har jeg nektet fattigfolk det de ønsket, og latt enkens øine tæres bort?
17 Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;
Har jeg ett mitt brød alene, så den farløse ikke fikk ete av det?
18 (Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);
Nei, fra min ungdom av vokste han op hos mig som hos en far, og fra min mors liv av førte jeg henne ved hånden.
19 Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,
Har jeg kunnet se en ulykkelig uten klær eller en fattig uten et plagg å ha på sig?
20 Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
Måtte ikke hans lender velsigne mig, fordi han fikk varme sig med ull av mine får?
21 Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
Har jeg løftet min hånd mot den farløse, fordi jeg var viss på å få medhold i retten?
22 Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.
Gid da min skulder må falle fra sitt ledd, og min arm bli brutt løs fra sin skål!
23 Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.
For Guds straff fylte mig med redsel, og mot hans velde maktet jeg intet.
24 Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;
Har jeg satt mitt håp til gullet og sagt til gullklumpen: Du er min tillit?
25 Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,
Har jeg gledet mig fordi min rikdom blev stor, og fordi min hånd vant mig meget gods?
26 Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
Når jeg så sollyset, hvorledes det strålte, og månen, hvor herlig den skred frem,
27 Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
blev da mitt hjerte dåret i lønndom, så jeg sendte dem håndkyss?
28 Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.
Nei, også det vilde være en misgjerning, hjemfalt til dom; for da hadde jeg fornektet Gud i det høie.
29 Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,
Har jeg gledet mig ved min fiendes uferd og jublet når ulykken rammet ham?
30 Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
Nei, jeg tillot ikke min munn å synde ved å forbanne ham og ønske ham døden.
31 Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!
Må ikke mine husfolk vidne at enhver fikk mette sig ved mitt bord?
32 Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.
Aldri måtte en fremmed ligge utenfor mitt hus om natten; jeg åpnet mine dører for den veifarende.
33 Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
Har jeg, som mennesker pleier, skjult mine synder og dulgt min misgjerning i min barm,
34 M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?
fordi jeg fryktet den store mengde og var redd for de fornemme slekters forakt, så jeg tidde stille og ikke gikk ut av min dør?
35 O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.
Å, om jeg hadde nogen som vilde høre på mig! Se, her er min underskrift, la den Allmektige svare mig! Å, om jeg hadde det skrift min motpart har satt op!
36 Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.
Sannelig, jeg skulde ta det på min skulder, jeg skulde feste det til mitt hode som en krone;
37 I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.
jeg skulde gjøre ham regnskap for alle mine skritt, som en fyrste skulde jeg møte ham.
38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,
Dersom min aker skriker over mig, og alle dens furer gråter,
39 Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,
dersom jeg har fortæret dens grøde uten betaling og utslukket dens eiers liv,
40 Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.
gid det da må vokse torner på min aker istedenfor hvete og ugress istedenfor bygg! Her ender Jobs ord.
