Iov 31

1 Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?

[Pepigi fœdus cum oculis meis, ut ne cogitarem quidem de virgine.

2 Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?

Quam enim partem haberet in me Deus desuper, et hæreditatem Omnipotens de excelsis?

3 Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?

Numquid non perditio est iniquo, et alienatio operantibus injustitiam?

4 Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?

Nonne ipse considerat vias meas, et cunctos gressus meos dinumerat?

5 Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,

Si ambulavi in vanitate, et festinavit in dolo pes meus,

6 Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.

appendat me in statera justa, et sciat Deus simplicitatem meam.

7 Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,

Si declinavit gressus meus de via, et si secutum est oculos meos cor meum, et si manibus meis adhæsit macula,

8 Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.

seram, et alius comedat, et progenies mea eradicetur.

9 Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,

Si deceptum est cor meum super muliere, et si ad ostium amici mei insidiatus sum,

10 Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.

scortum alterius sit uxor mea, et super illam incurventur alii.

11 Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.

Hoc enim nefas est, et iniquitas maxima.

12 Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.

Ignis est usque ad perditionem devorans, et omnia eradicans genimina.

13 Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;

Si contempsi subire judicium cum servo meo et ancilla mea, cum disceptarent adversum me:

14 Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?

quid enim faciam cum surrexerit ad judicandum Deus? et cum quæsierit, quid respondebo illi?

15 Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?

Numquid non in utero fecit me, qui et illum operatus est, et formavit me in vulva unus?

16 Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;

Si negavi quod volebant pauperibus, et oculos viduæ expectare feci;

17 Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;

si comedi buccellam meam solus, et non comedit pupillus ex ea

18 (Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);

(quia ab infantia mea crevit mecum miseratio, et de utero matris meæ egressa est mecum);

19 Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,

si despexi pereuntem, eo quod non habuerit indumentum, et absque operimento pauperem;

20 Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,

si non benedixerunt mihi latera ejus, et de velleribus ovium mearum calefactus est;

21 Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,

si levavi super pupillum manum meam, etiam cum viderem me in porta superiorem:

22 Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.

humerus meus a junctura sua cadat, et brachium meum cum suis ossibus confringatur.

23 Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.

Semper enim quasi tumentes super me fluctus timui Deum, et pondus ejus ferre non potui.

24 Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;

Si putavi aurum robur meum, et obrizo dixi: Fiducia mea;

25 Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,

si lætatus sum super multis divitiis meis, et quia plurima reperit manus mea;

26 Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,

si vidi solem cum fulgeret, et lunam incedentem clare,

27 Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,

et lætatum est in abscondito cor meum, et osculatus sum manum meam ore meo:

28 Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.

quæ est iniquitas maxima, et negatio contra Deum altissimum.

29 Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,

Si gavisus sum ad ruinam ejus qui me oderat, et exsultavi quod invenisset eum malum:

30 Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.

non enim dedi ad peccandum guttur meum, ut expeterem maledicens animam ejus.

31 Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!

Si non dixerunt viri tabernaculi mei: Quis det de carnibus ejus, ut saturemur?

32 Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.

foris non mansit peregrinus: ostium meum viatori patuit.

33 Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;

Si abscondi quasi homo peccatum meum, et celavi in sinu meo iniquitatem meam;

34 M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?

si expavi ad multitudinem nimiam, et despectio propinquorum terruit me: et non magis tacui, nec egressus sum ostium.

35 O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.

Quis mihi tribuat auditorem, ut desiderium meum audiat Omnipotens, et librum scribat ipse qui judicat,

36 Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.

ut in humero meo portem illum, et circumdem illum quasi coronam mihi?

37 I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.

Per singulos gradus meos pronuntiabo illum, et quasi principi offeram eum.

38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,

Si adversum me terra mea clamat, et cum ipsa sulci ejus deflent:

39 Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,

si fructus ejus comedi absque pecunia, et animam agricolarum ejus afflixi:

40 Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.

pro frumento oriatur mihi tribulus, et pro hordeo spina.] Finita sunt verba Job.