Iov 31
1 Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?
Szövetségre léptem szemeimmel, és hajadonra mit sem ügyeltem.
2 Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?
És mi volt jutalmam Istentől felülről; vagy örökségem a Mindenhatótól a magasságból?
3 Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?
Avagy nem az istentelent illeti-é romlás, és nem a gonosztevőt-é veszedelem?
4 Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?
Avagy nem láthatta-é utaimat, és nem számlálhatta-é meg lépéseimet?
5 Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,
Ha én csalárdsággal jártam, vagy az én lábam álnokságra sietett:
6 Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.
Az ő igazságának mérlegével mérjen meg engem, és megismeri Isten az én ártatlanságomat!
7 Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,
Ha az én lépésem letért az útról és az én lelkem követte szemeimet, vagy kezeimhez szenny tapadt:
8 Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.
Hadd vessek én és más egye meg, és tépjék ki az én maradékaimat gyökerestől!
9 Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
Ha az én szívem asszony után bomlott, és leselkedtem az én felebarátomnak ajtaján:
10 Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.
Az én feleségem másnak őröljön, és mások hajoljanak rája.
11 Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.
Mert gyalázatosság volna ez, és birák elé tartozó bűn.
12 Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.
Mert tűz volna ez, a mely pokolig emésztene, és minden jövedelmemet tövestől kiirtaná. (questioned)
13 Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;
Ha megvetettem volna igazát az én szolgámnak és szolgálómnak, mikor pert kezdtek ellenem:
14 Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?
Mi tevő lennék, ha felkelne az Isten, és ha meglátogatna: mit felelnék néki?
15 Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?
Nem az teremtette-é őt is, a ki engem teremtett anyám méhében; nem egyugyanaz formált-é bennünket anyánk ölében?
16 Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;
Ha a szegények kivánságát megtagadtam, és az özvegy szemeit epedni engedtem;
17 Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;
És ha falatomat egymagam ettem meg, és az árva abból nem evett;
18 (Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);
Hiszen ifjúságom óta, mint atyánál nevekedett nálam, és anyámnak méhétől kezdve vezettem őt!
19 Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,
Ha láttam a ruhátlant veszni indulni, és takaró nélkül a szegényt;
20 Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
Hogyha nem áldottak engem az ő ágyékai, és az én juhaim gyapjából fel nem melegedett;
21 Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
Ha az árva ellen kezemet felemeltem, mert láttam a kapuban az én segítségemet;
22 Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.
A lapoczkájáról essék ki a vállam, és a forgócsontról szakadjon le karom!
23 Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.
Hiszen úgy rettegtem Isten csapásától, és fensége előtt tehetetlen valék!
24 Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;
Ha reménységemet aranyba vetettem, és azt mondtam az olvasztott aranynak: Én bizodalmam!
25 Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,
Ha örültem azon, hogy nagy a gazdagságom, és hogy sokat szerzett az én kezem;
26 Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
Ha néztem a napot, mikor fényesen ragyogott, és a holdat, mikor méltósággal haladt,
27 Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
És az én szívem titkon elcsábult, és szájammal megcsókoltam a kezemet:
28 Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.
Ez is biró elé tartozó bűn volna, mert ámítottam volna az Istent oda fent!
29 Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,
Ha örvendeztem az engem gyűlölőnek nyomorúságán, és ugráltam örömömben, hogy azt baj érte;
30 Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
(De nem engedtem, hogy szájam vétkezzék azzal, hogy átkot kérjek az ő lelkére!)
31 Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!
Ha nem mondták az én sátorom cselédei: Van-é, a ki az ő húsával jól nem lakott?
32 Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.
(A jövevény nem hált az utczán, ajtóimat az utas előtt megnyitám.)
33 Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
Ha emberi módon eltitkoltam vétkemet, keblembe rejtve bűnömet:
34 M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?
Bizony akkor tarthatnék a nagy tömegtől, rettegnem kellene nemzetségek megvetésétől; elnémulnék és az ajtón sem lépnék ki!
35 O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.
Oh, bárcsak volna valaki, a ki meghallgatna engem! Ímé, ez a végszóm: a Mindenható feleljen meg nékem; és írjon könyvet ellenem az én vádlóm.
36 Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.
Bizony én azt a vállamon hordanám, és korona gyanánt a fejemre tenném!
37 I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.
Lépteimnek számát megmondanám néki, mint egy fejedelem, úgy járulnék hozzá!
38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,
Ha földem ellenem kiáltott és annak barázdái együtt siránkoztak;
39 Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,
Ha annak termését fizetés nélkül ettem, vagy gazdájának lelkét kioltottam:
40 Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.
Búza helyett tövis teremjen és árpa helyett konkoly! Itt végződnek a Jób beszédei.
