Iov 31
1 Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?
A covenant, I solemnised for mine eyes, —How then could I gaze upon a virgin?
2 Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?
Or what would have been my portion of GOD from above? Or what inheritance of the Almighty from on high?
3 Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?
Is there not calamity, for the perverse? and misfortune, for the workers of iniquity?
4 Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?
Would, he, not see my ways? and of all my steps, take account?
5 Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,
Verily I walked not in falsity, nor did my foot haste unto deceit: —
6 Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.
Let him weigh me in balances of righteousness, —and let GOD take note of mine integrity!
7 Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,
If my goings have swerved from the way, —and, after mine eyes, hath gone my heart, and, to my hands, hath adhered any stain,
8 Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.
Let me sow but, another, eat. And let, what I have springing up, be uprooted!
9 Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
If my heart hath been enticed unto a woman, or, by the door of my neighbour, I have lien in wait,
10 Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.
Let my wife, grind to another, and, over her, let others bend!
11 Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.
Surely that had been a shameful thing! and that an iniquity for the judges!
12 Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.
Surely, a fire, had that been, which, unto destruction, would have consumed, and, of all mine increase, had it torn up the root.
13 Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;
If I refused the right of my servant, or my handmaid, when they contended with me,
14 Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?
What then could I have done when GOD rose up? And, when he visited, what could I have answered him?
15 Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?
Did not he who, in the womb, made me, make him? And is not he who formed us in the body one?
16 Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;
If I withheld—from pleasure—the poor, or, the eyes of the widow, I dimmed;
17 Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;
Or, used to eat my morsel alone, so that the fatherless did not eat thereof;
18 (Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);
Surely, from my youth, he grew up to me, as to a father, and, from my birth, I acted as guide to her:
19 Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,
If I saw one perishing for lack of clothing, or that the needy had no covering;
20 Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
If his loins did not bless me, or if, with the fleece of my lambs, he did not warm himself;
21 Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
If I shook—against the fatherless—my hand, when I saw, in the gate, his need of my help,
22 Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.
Let, my shoulder, from the shoulder-blade, fall, and, my arm, from the upper bone, be broken;
23 Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.
For, a dread unto me, was calamity from GOD, and, from his majesty, I could not escape.
24 Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;
If I made gold my stay, and, to precious metal, said, My confidence!
25 Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,
If I rejoiced because great was my substance, and, an abundance, my hand had discovered;
26 Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
If I looked at the sun, when it flashed forth light, or at the moon, majestically marching along;
27 Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
And befooled secretly was my heart, so that my hand kissed my mouth,
28 Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.
That too, had been a judicial iniquity, For I should have been false to GOD, above.
29 Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,
If rejoiced in the misfortune of him that hated me, or exulted when calamity found him; —
30 Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
Neither did I suffer my palate to sin, by asking, with a curse, for his life:
31 Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!
If the men of my household have not said, Oh for some of his flesh—we cannot get filled,
32 Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.
Outside, the sojourner lodged not for the night, My doors—to the wayfarer, I threw open.
33 Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
If I covered, like Adam, my transgressions, by hiding in my bosom mine iniquity,
34 M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?
Then let me be made to tremble at a great throng, yea let, the contempt of families, terrify me, so that, keeping silence, I shall not go out of the door!
35 O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.
Oh that I had one to hear me, Lo! my crossmark, May, the Almighty, answer me! And would that, a book, mine opponent had written!
36 Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.
Oh! would I not, upon my shoulder, lift it, or bind it as a crown upon me;
37 I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.
The number of my footsteps, I would declare to him, Like a noble, would I draw near to him.
38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,
If, against me, my ground used to cry out, and, together, my ridges did weep;
39 Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,
If, the strength thereof, I used to eat, without payment, and, the soul of the holders thereof, I made groan;
40 Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.
Instead of wheat, let there come forth bramble, and, instead of barley, a bad-smelling weed! Ended are the words of Job.
