Iov 31

1 Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?

I made a covenant with mine eyes; How then could I gaze upon a maid?

2 Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?

For what is the portion appointed by God from above, And the inheritance allotted by the Almighty from on high?

3 Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?

Is not destruction for the wicked, And ruin for the workers of iniquity?

4 Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?

Doth He not see my ways, And number all my steps?

5 Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,

If I have walked with falsehood, And if my foot hath hasted to deceit,

6 Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.

Let him weigh me in an even balance; Yea, let God know my integrity!

7 Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,

If my steps have turned aside from the way, And my heart gone after mine eyes, Or if any stain hath cleaved to my hand,

8 Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.

Then I may sow, and another eat; And what I plant, may it be rooted up!

9 Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,

If my heart hath been enticed by a woman, Or if I have watched at my neighbor's door,

10 Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.

Then let my wife grind for another, And let other men lie with her!

11 Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.

For this were a heinous crime, Even a transgression to be punished by the judges;

12 Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.

Yea, it were a fire that would consume to destruction, And root out all my increase.

13 Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;

If I have refused justice to my man-servant or maid-servant, When they had a controversy with me,

14 Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?

Then what shall I do when God riseth up? And when he visiteth, what shall I answer him?

15 Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?

Did not He that made me in the womb make him? Did not one fashion us in the womb?

16 Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;

If I have refused the poor their desire, And caused the eyes of the widow to fail;

17 Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;

If I have eaten my morsel alone, And the fatherless hath not partaken of it;

18 (Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);

(Nay, from my youth he grew up with me as with a father, And I have helped the widow from my mother's womb; )

19 Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,

If I have seen any one perishing for want of clothing, Or any poor man without covering;

20 Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,

If his loins have not blessed me, And he hath not been warmed with the fleece of my sheep;

21 Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,

If I have shaken my hand against the fatherless, Because I saw my help in the gate, —

22 Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.

Then may my shoulder fill from its blade, And my fore-arm be broken from its bone!

23 Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.

For destruction from God was a terror to me, And before his majesty I could do nothing.

24 Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;

If I have made gold my trust, Or said to the fine gold, Thou art my confidence;

25 Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,

If I have rejoiced, because my wealth was great, And my hand had found abundance;

26 Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,

If I have beheld the sun in his splendor, Or the moon advancing in brightness,

27 Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,

And my heart hath been secretly enticed, And my mouth hath kissed my hand,

28 Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.

This also were a crime to be punished by the judge; For I should have denied the God who is above.

29 Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,

If I have rejoiced at the destruction of him that hated me, And exulted when evil came upon him;

30 Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.

(Nay, I have not suffered my mouth to sin, By asking with curses his life; )

31 Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!

If the men of my tent have not exclaimed, “Who is there that hath not been satisfied with his meat?”

32 Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.

The stranger did not lodge in the street; I opened my doors to the traveller.

33 Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;

Have I, after the manner of men, hidden my transgression, Concealing my iniquity in my bosom,

34 M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?

Then let me be confounded before the great multitude! Let the contempt of families cover me with shame! Yea, let me keep silence! let me never appear abroad!

35 O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.

O that there were one who would hear me! Behold my signature! let the Almighty answer me. And let mine adversary write down his charge!

36 Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.

Truly I would wear it upon my shoulder; I would bind it upon me as a crown.

37 I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.

I would disclose to him all my steps; I would approach him like a prince.

38 Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,

If my land cry out against me, And its furrows bewail together;

39 Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,

If I have eaten of its fruits without payment, And wrung out the life of its owners,

40 Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.

Let thorns grow up instead of wheat, And noxious weeds instead of barley. The words of Job are ended.