Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
А тепер насміхаються з мене молодші від мене літами, ті, що їхніх батьків я бриди́вся б покласти із псами отари моєї.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Та й сила рук їхніх для чого бува́ла мені? Повня сил їх мину́лась!
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Само́тні були в недоста́тку та голоді, ссали вони суху землю, зруйновану та опустілу!
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
рвали вони лободу́ на кущах, ялівце́ве ж коріння було їхнім хлібом.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Вони були ви́гнані з-поміж людей, кричали на них, немов на злоді́їв,
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
так що вони пробува́ли в яру́гах долин, по я́мах під земних та скелях,
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
ревіли вони між кущами, збирались під те́рням, —
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
сини нерозумного й діти неславного, вони були ви́гнані з кра́ю!
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
А тепер я став піснею їм, і зробився для них погово́ром.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Вони обриди́ли мене, віддали́лись від мене, і від мойого обличчя не стримали сли́ни,
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
бо Він розв'яза́в мого пояса й мучить мене, то й вони ось вузде́чку із себе відкинули перед обличчям моїм.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
По прави́ці встають жовтодзю́бі, но́ги мені підставляють, і то́пчуть на мене дороги нещастя свого.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Пори́ли вони мою сте́жку, хо́чуть мати ко́ристь із мойого життя, немає кому їх затримати, —
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
немов через ви́лім широкий прихо́дять, валяються попід румо́вищем.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Оберну́лось страхіття на мене, моя слава проне́слась, як вітер, і, як хмара, мину́лося щастя моє.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
А тепер розливається в мене душа моя, хапають мене дні нещастя!
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Вночі мої кості від мене віддо́вбуються, а жи́ли мої не вспоко́юються.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
З великої Божої сили зміни́лося тіло моє, і неду́га мене опері́зує, мов той хіто́н.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Він укинув мене до болота, і став я подібний до по́роху й по́пелу.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
Я кли́чу до Тебе, та Ти мені відповіді не даєш, я перед Тобою стою́, Ти ж на мене лише придивля́єшся.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Ти зміни́вся мені на жорстокого, мене Ти женеш силою Своєї руки.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
На вітер підняв Ти мене, на нього мене посадив, і робиш, щоб я розтопи́всь на спусто́шення!
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Знаю я: Ти до смерти прова́диш мене, і до дому зібра́ння, яко́го призна́чив для всього живого.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
Хіба не простяга́є руки́ потопе́льник, чи він у нещасті своїм не кричить?
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Чи ж не плакав я за бідаре́м? Чи за вбогим душа моя не сумувала?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Бо чекав я добра́, але лихо прийшло, сподівався я світла, та темно́та прийшла.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Киплять мої ну́трощі й не замовка́ють, зустріли мене дні нещастя,
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
ходжу́ почорнілий без сонця, на зборі встаю та кричу́.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Я став братом шака́лам, а струся́там — това́ришем,
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
моя шкіра зчорніла та й лу́питься з мене, від спеко́ти спали́лися кості мої.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
І стала жало́бою а́рфа моя, а сопі́лка моя — зойком плачли́вим.
