Iov 30
1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
“Nanso mprempren wɔserew me, nnipa a manyin sen wɔn, na wɔn agyanom mfata sɛ wɔne me nguan ho akraman tena.
2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
Mfaso bɛn na wɔn nsa mu ahoɔden wɔ ma me, bere a wɔn ahoɔden afi wɔn mu?
3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
Ohia ne ɔkɔm ama wɔn ho atetew, wɔnantew asase kesee ne asase bonin so anadwo.
4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
Wɔboaboaa nkyenhaban ano wɔ nkyɛkyerɛ mu, na wɔde sare so nnua ntin yɛɛ wɔn aduan.
5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
Wɔn mfɛfo pam wɔn fii wɔn mu, na wohuroo wɔn sɛ akorɔmfo.
6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
Wɔhyɛɛ wɔn ma wɔtenaa suka a emu awo, abotan ne fam ntokuru mu,
7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
wosuu sɛ mfurum wɔ wuram na wɔfofɔree so wɔ ɔdɔtɔ ase.
8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
Kuw a wɔmfra na wonni din, wɔpam wɔn fii asase no so.
9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
“Na nnɛ yi wɔn mmabarima de dwom bɔ me akutia; mayɛ abusude wɔ wɔn mu.
10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
Wokyi me na wontwiw mmɛn me; wɔmmfɛre sɛ wɔtete ntasu gu mʼanim.
11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
Afei a Onyankopɔn abubu me tadua na ɔde amanehunu aba me so yi, wɔyɛ nea wɔpɛ wɔ mʼanim.
12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
Abusuakuw no tow hyɛ me so wɔ me nifa so; wosum mʼanan mfiri, na wosisi mpie tia me.
13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
Wosisiw mʼakwan; na wonya me sɛe me na obiara mmoa me.
14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
Wɔba te sɛ nea wofi ntokuru a ano abae mu; wɔnam mmubui no mu munumunum ba.
15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
Ahunahuna ma me ho dwiriw me; mʼanuonyam atu kɔ sɛnea mframa abɔ agu, me bammɔ atu ayera sɛ omununkum.
16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
“Na mprempren, me nkwa resa; na amanehununna akyekyere me.
17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
Anadwo wowɔ me nnompe mu; ɔyaw a ɛwe me no nnyae.
18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
Onyankopɔn fi ne tumi mu yɛ sɛ adurade ma me; omia me te sɛ mʼatade kɔn.
19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
Ɔtow me kyene dontori mu na ɔma me yɛ sɛ mfutuma ne nsõ.
20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
“Onyankopɔn, misu mefrɛ wo, nanso wummua me. Mesɔre gyina, nanso wohwɛ me kɛkɛ.
21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
Woba me so anibere so; wode wʼabasa mu tumi tow hyɛ me so.
22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
Wuhwim me na wode mframa pia me; wudenkyidenkyi me wɔ ahum mu.
23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
Minim sɛ wode me bɛkɔ owu mu, faako a woahyɛ ama ateasefo nyinaa no.
24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
“Ampa ara obiara mfa ne nsa nka onipa a ɔrebrɛ bere a ɔresu pɛ mmoa wɔ nʼamanehunu mu.
25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
Mansu amma wɔn a wɔwɔ ɔhaw mu ana? Me kra werɛ anhow amma ahiafo ana?
26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
Nanso bere a mʼani da papa so no, bɔne bae; bere a mepɛɛ hann no sum na edurui.
27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
Me yafunu mu a ɛwowɔ me no nnyae da; na nna a amanehunu wɔ mu da mʼanim.
28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
Menenam a mabiri, nanso ɛnyɛ sɛ owia na ahyew me; migyina aguabɔbea na misu pɛ mmoa.
29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
Madan nnompo nuabarima, me ne mpatu na ɛbɔ.
30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
Me honam ani biri na ehuanhuan; atiridii ama me ho adɔ.
31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
Me sanku bɔ kwadwom, na mʼatɛntɛbɛn ma agyaadwotwa nnyigyei.
