Iov 30

1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

Och nu le de åt mig, människor som äro yngre till åren än jag, män vilkas fäder jag aktade ringa, ja, ej ens hade velat sätta bland mina vallhundar.

2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

Vad skulle de också kunna gagna mig med sin hjälp, dessa människor som sakna all manlig kraft?

3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

Utmärglade äro de ju av brist och svält; de gnaga sin föda av torra öknen, som redan i förväg är öde och ödslig.

4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

Saltörter plocka de där bland snåren, och ginströtter är vad de hava till mat.

5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

Ur människors samkväm drives de ut, man ropar efter dem såsom efter tjuvar.

6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

I gruvliga klyftor måste de bo, i hålor under jorden och i bergens skrevor.

7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

Bland snåren häva de upp sitt tjut, under nässlor ligga de skockade,

8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

en avföda av dårar och ärelöst folk, utjagade ur landet med hugg och slag.

9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

Och för sådana har jag nu blivit en visa, de hava mig till ämne för sitt tal;

10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

med avsky hålla de sig fjärran ifrån mig, de hava ej försyn för att spotta åt mig.

11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

Nej, mig till plåga, lossa de alla band, alla tyglar kasta de av inför mig.

12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

Invid min högra sida upphäver sig ynglet; mina fötter vilja de stöta undan. De göra sig vägar som skola leda till min ofärd.

13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

Stigen framför mig hava de rivit upp. De göra sitt bästa till att fördärva mig, de som dock själva äro hjälplösa.

14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

Såsom genom en bred rämna bryta de in; de vältra sig fram under murarnas brak.

15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

Förskräckelser välvas ned över mig. Såsom en storm bortrycka de min ära, och såsom ett moln har min välfärd farit bort.

16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

Och nu utgjuter sig min själ inom mig, eländesdagar hålla mig fast.

17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

Natten bortfräter benen i min kropp, och kvalen som gnaga mig veta ej av vila.

18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

Genom övermäktig kraft har mitt kroppshölje blivit vanställt, såsom en livklädnad hänger det omkring mig.

19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

I orenlighet har jag blivit nedstjälpt, och själv är jag nu lik stoft och aska.

20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

Jag ropar till dig, men du svarar mig icke; jag står här, men de bespejar mig allenast.

21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

Du förvandlas för mig till en grym fiende, med din starka hand ansätter du mig.

22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

Du lyfter upp mig i stormvinden och för mig hän, och i bruset låter du mig försmälta av ångest.

23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

Ja, jag förstår att du vill föra mig till döden, till den boning dit allt levande församlas.

24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

Men skulle man vid sitt fall ej få sträcka ut handen, ej ropa efter hjälp, när ofärd har kommit?

25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

Grät jag ej själv över den som hade hårda dagar, och ömkade sig min själ ej över den fattige?

26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

Se, jag väntade mig lycka, men olycka kom; jag hoppades på ljus, men mörker kom.

27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

Därför sjuder mitt innersta och får ingen ro, eländesdagar hava ju mött mig.

28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

Med mörknad hud går jag, fastän ej bränd av solen; mitt i församlingen står jag upp och skriar.

29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

En broder har jag blivit till schakalerna, och en frände är jag vorden till strutsarna.

30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

Min hud har svartnat och lossnat från mitt kött, benen i min kropp äro förbrända av hetta.

31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.

I sorgelåt är mitt harpospel förbytt, mina pipors klang i högljudd gråt.