Iov 30

1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

Nu le de att mig, som yngre äro än jag; hvilkas fäder jag icke ville vårdat sätta ibland mins hjords hundar;

2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

Hvilkas förmågo jag för intet höll; de icke till ålders komma kunde;

3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

De som för hungers skull och bekymmer ensamme flydde in i öknena, nyliga förderfvade och elände vordne;

4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

De som nesslo uppryckte omkring buskarna, och enerötter var deras mat;

5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

Och då de dem uppryckte, fröjdades de deröfver såsom en tjuf.

6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

Vid de stygga bäcker bodde de, uti jordkulor och bergskrefvor;

7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

Emellan buskar ropade de, och ibland tistlar församlade de sig;

8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

De lösa och föraktada menniskors barn, de som ringast voro i landena.

9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

Nu är jag deras strängaspel vorden, och måste vara deras nymäre.

10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

De styggas vid mig, och draga sig långt ifrå mig; och spara icke att spotta för mitt ansigte.

11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

Ty han hafver spänt mina seno, och hafver ödmjukat mig; och lagt ett betsel i munnen uppå mig.

12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

På högra sidone, der jag grönskades, satte de sig upp emot mig; och stötte mina fötter bort, och gjorde en väg öfver mig, till att förderfva mig.

13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

De hafva förspillt mina stigar; det var dem så lätt att göra mig skada, att de ingen hjelp behöfde dertill.

14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

De äro inkomne såsom genom stora refvor, och äro utan ordan infallne;

15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

Förskräckelse hafver vändt sig emot mig, och såsom ett väder förföljt mina frihet, och såsom en löpande sky mina helso.

16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

Men nu utgjuter sig min själ öfver mig, och mine sorgedagar hafva fattat mig.

17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

Om nattena varda min ben allestäds igenomborrad; och de, som mig jaga, läggar sig intet till att sofva.

18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

Genom stora kraft varder jag margalunda klädd; och de begjorda mig dermed, såsom igenom min kjortels hufvudsmog.

19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

Man hafver trampat mig i träck, och aktat mig lika emot stoft och asko.

20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

Ropar jag till dig, så svarar du mig intet; går jag fram, så aktar du mig intet.

21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

Du äst mig förvänd till en grufveligan, och drager ditt hat till mig med dine hands starkhet.

22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

Du lyfter mig upp, och låter mig fara uppå vädrena, och försmälter mig krafteliga;

23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

Ty jag vet, du öfverantvardar mig dödenom; der är det hus, som allom lefvandom förelagdt är.

24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

Dock räcker han icke sina hand ut in i benhuset, och de varda ej ropande öfver sitt förderf.

25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

Jag gret ju uti den hårda tiden, och min själ varkunnade sig öfver den fattiga.

26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

Jag vänte det goda, och det onda kom; jag vänte ljuset, och mörkret kom.

27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

Mina inelfvor sjuda, och hålla intet upp; mig är uppåkommen sorgetid.

28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

Jag går bedröfvad, ändock jag på ingen vredgas; jag står upp i menighetene och ropar.

29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

Jag är drakars broder, och strutsfoglars stallbroder.

30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

Min hud öfver mig är svart vorden, och min ben är förtorkad af hetta.

31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.

Min harpa är vorden en klagan, och min pipa en gråt.