Iov 30

1 Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.

MAS ahora los más mozos de días que yo, se ríen de mí; cuyos padres yo desdeñara ponerlos con los perros de mi ganado.

2 Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?

Porque ¿para qué yo habría menester la fuerza de sus manos, en los cuales había perecido con el tiempo?

3 Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.

Por causa de la pobreza y del hambre [andaban] solos; huían á la soledad, á lugar tenebroso, asolado y desierto.

4 Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.

Que cogían malvas entre los arbustos, y raíces de enebro para calentarse.

5 Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);

Eran echados de entre [las gentes], y todos les daban grita como al ladrón.

6 Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.

Habitaban en las barrancas de los arroyos, en las cavernas de la tierra, y en las rocas.

7 Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.

Bramaban entre las matas, y se reunían debajo de las espinas.

8 Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.

Hijos de viles, y hombres sin nombre, más bajos que la misma tierra.

9 Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.

Y ahora yo soy su canción, y he sido hecho su refrán.

10 Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.

Abomínanme, aléjanse de mí, y aun de mi rostro no detuvieron su saliva.

11 Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.

Porque [Dios] desató mi cuerda, y me afligió, por eso se desenfrenaron delante de mi rostro.

12 Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.

A la mano derecha se levantaron los jóvenes; empujaron mis pies, y sentaron contra mí las vías de su ruina.

13 Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.

Mi senda desbarataron, aprovecháronse de mi quebrantamiento, contra los cuales no hubo ayudador.

14 Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.

Vinieron como por portillo ancho, revolviéronse á [mi] calamidad.

15 Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.

Hanse revuelto turbaciones sobre mí; combatieron como viento mi alma, y mi salud pasó como nube.

16 Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.

Y ahora mi alma está derramada en mí; días de aflicción me han aprehendido.

17 Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.

De noche taladra sobre mí mis huesos, y mis pulsos no reposan.

18 Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.

Con la grande copia [de materia] mi vestidura está demudada; cíñeme como el cuello de mi túnica.

19 El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.

Derribóme en el lodo, y soy semejante al polvo y á la ceniza.

20 Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.

Clamo á ti, y no me oyes; preséntome, y no me atiendes.

21 Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.

Haste tornado cruel para mí: con la fortaleza de tu mano me amenazas.

22 Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.

Levantásteme, é hicísteme cabalgar sobre el viento, y disolviste mi sustancia.

23 Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.

Porque yo conozco que me reduces á la muerte; y á la casa determinada á todo viviente.

24 Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.

Mas él no extenderá la mano contra el sepulcro; ¿clamarán [los sepultados] cuando él los quebrantare?

25 Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?

¿No lloré yo al afligido? Y mi alma ¿no se entristeció sobre el menesteroso?

26 Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.

Cuando esperaba yo el bien, entonces vino el mal; y cuando esperaba luz, la oscuridad vino.

27 Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.

Mis entrañas hierven, y no reposan; días de aflicción me han sobrecogido.

28 Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.

Denegrido ando, y no por el sol: levantádome he en la congregación, y clamado.

29 Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.

He venido á ser hermano de los dragones, y compañero de los buhos.

30 Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.

Mi piel está denegrida sobre mí, y mis huesos se secaron con ardentía.

31 Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.

Y hase tornado mi arpa en luto, y mi órgano en voz de lamentadores.